Ca pe vremuri

Azi mi.am amintit de vremurile cand mergeam seara de seara la opereta. Nu stiu de ce aproape 7 luni de zile am mers in fiecare seara la pisele de la opereta. Am fost azi cu niste treburi pe la TNO si m.am pomenit razand in mijlocul multimii de oameni care stateau la rand pentru un autograf semnat de Pavel Corut. Cand mi.am ridicat subtil ochii ca sa pot vedea pe unde merg, am dat subit cu vederea de o rochie superba, una ce.i drept foarte veche, dar ceea ce era mai interesant a fost ca rochia a fost din Contesa Martitza. Apoi am dat putin timpul inapoi (cu gandul) sa.mi amintesc de ce pufnisem in ras...mda..erau serile friguroase de iarna de anul trecut mergand seara de seara la opereta in fuste scurte, bluze declotate, pantofi care alunecau pe gheata si pe mocirla lasata in urma de talpile oamenilor mult prea grabiti. Tin minte ca la fiecare spectacol intarziam cate 15-30 minute..si cum imi spunea doamna de la bilete "Haide haide repede ca a inceput de.o groaza de timp." ...si cand se uita mai bine la mine imi zicea "dar nu.mi fac problema, ai mai vazut piesa asta de 10 ori" :)) ! La un moment dat reusisem sa invat toate textele pieselor...si acum le mai stiu..imi placeau piesele atat de mult incat as fi angajat actorii sa.mi joace acasa. Au fost vremuri frumoase...si or sa mai vina, ca doar opereta inca rade canta si danzeaza...:) !