Aceeasi poveste, spusa altfel...(4) "Acum..."

A.nceput din nou sa.mi fie dor de dulce fericire...
Vad ca.mi trece tineretea, vad ca anii mi se duc,
Si mi.e sete de placere, si mi.e sete de iubire,
Insa umbrele visate nu se poate sa le.apuc.

Numai aurul, el singur, imi lipseste.n asta lume,
Numai el, dar fara dansul sunt o biata neputincioasa...
Care suflet de.al meu suflet, care nume de.al meu nume
S.ar lipi sa ia povara unui trai saracacios?

Pica plans al tineretii pe un san ce nu palpita,
Ai avut cu ce sa.l cumperi, e al tau pana in zori...
Vestejeste.te.a mea buza pe o buza vestejita,
Si tu, suflete, viseaza ca aduni ceresti comori.

Insa tu, O! actor, cu mantaua ta regala,
Iti acopera vederea - fugi in colu.ntunecos,
Prin fereastra ma fixeaza luna rece si spectrala
Ca un doctor ce se uita la un chip de ofticos.

A! desigur, masca 'blonda' avea altfel de privire
Cand pe tarmurile de.aur ale lacului Herastrau
Suradea printre frunzisuri la intaia mea iubire,
Vis mai lung decat un secol in cuprinsul unui an.

A! desigur ca in noaptea ce.n trecutul vietii mele
E.nsemnata cu roseata simtamintelor dintai,
Daca el privea prin geamuri dintre pulberea de stele,
Nu venea c.un zambet rece langa caldul capatai.

Actor! Actor! Ai dreptate totdeauna,
Dar fiindca simt si astazi ca ramas.am tot a ta,
Da, te rog, in jos perdeaua, ca sa nu ma vada luna,
Roag.o calea sa.si urmeze, voi sa scap de ochiul sau.

Zi.i sa mearga pe oriunde e suava fericire,
Sa.si incerce a ei raza cu al florilor arom',
Sa zambeasca voluptatii ce se naste din iubire,
Dar sa uite pe oricine a uitat ca este om. (pe tine...)

Aceeasi poveste, spusa altfel...(3) "Dupa ce ai disparut"

Atunci cand dupa zile de lunga asteptare
Imi aparusi deodata zambind, sufletul meu,
Crezui ca esti un inger, de pace si scapare,
Trimis sa ma reintoarca la bunul Dumnezeu.

Tu nu erai un inger, cereasca nalucire,
Dar cugetu.mi atunci la pace se.nvoi...
Ti.am dat a mea junie, mi.ai dat a ta iubire
Si scepticul indata de cer nu se.ndoi!

Mi.ai zis: Actorul are o misiune sfanta...
El trebuie sa creada si n.am mai cercetat.
Actorul e o harpa : nu cugeta, ci canta
Chiar el nu se.ntelege, dar este ascultat!

Prin lumile luminii se.ntraripa sa zboare
Si.n urma se desira frumosi margaritari,
Pamantu.n departare il lasa sub picioare
Si.mbratiseaza totul cu aripile.i mari!

Si m.am suit atunci in cerurile mute,
Si cerurile mute atunci mi.au vorbit,
Eternul in tot locul vibra pe intrecute,
Iubita nalucire, de ce m.ai parasit?

In sufletu.mi de tanara era.ntuneric mare,
Eram ca si o barca lipsita de carmaci,
Venisi, facusi lumina! Suflasi, si c.o suflare
Facusi sa.ntinda panze vaslasul nedibaci!

Prin funii, facusi vantul sa treaca.n armonie,
Si fiecare nota zbura pe cate.un val,
Priveam...si fermecata, cereasca Poezie
Imi suradea voioasa sezand pe.un verde mal!

In jurul barcii mele, un stol de nereide
Venea ca sa se joace cu parul raurand,
As fi putut chiar cerul atunci a.l desfide,
Cu cerul eram insa, si cerul mi.era bland!

Zambeam la orice raza venea sa ma mangaie,
Eram senina si vesela si Orient si.Apus,
Si sufletu.mi intocmai ca fumul de tamaie
Pe.o nota de.armonie se ridica in sus!

Furtuna de atunci gemu trecand pe mare,
Catartele de trasnet cu zgomot s.au zdrobit...
In voia soartei mele lovind cu ne.ndurare,
Cereasca nalucire, de ce m.ai parasit?

M.a dus desigur vantul la maluri si pe mine,
Dar inima din pieptu.mi de stanci s.a sfasiat,
Si nu mai cred acum in rau, si nici in bine...
In portul disperarii furtuna m.a bagat!

In lume de.am fost, insa, ursita de.o cruda soarta,
Sa am sfarsitu.acesta, de.as face orisice,
Mai bine.ar fi fost poate sa.mi lasi simtirea moarta...
Cand poti vorbi cu vorba, cu inima de ce?

Ai dat tu oare viata la inima.mi, copila
Spre a putea mai bine sa sufere.ntr.o zi,
La nimenea sa n.afle nici crezamant, nici mila,
Si.n van de suferinte sa.ncerc a o pazi?

I.ai dat tu oare viata, dintr.insa spre a face
Femeia cea de uliti ce n.are vre.un secret,
Prostituata vila, ce plange pentru.a place,
Bacanta despletita al traiului banchet?

Si facla unor ganduri atata de funebre,
Pe loc ce se aprinse de ce sa n.o fi stins?
Caci lacrimile.acestea, de.ar ramanea celebre,
Si tot era mai bine in groapa rece.ntinsa!

Inca de.aveam pe lume vreo altfel de menire,
Inca de.as putea zice si eu ca am trait!
Dar nu; n.am trait inca, si.n scurta.mi vietuire,
Abia mi.e dat a zice, atat: "Am iubit!"

O, Muza, vezi acum cum viata ma doboara!
O! Muza, ai fost cruda favoarea ta sa.mi dai!
Ai zambet de actor si sarutari ce.omoara,
Pe cand, nici imortale de.ajuns, pentru morti n.ai.

Aceeasi poveste, spusa altfel...(2) "Noaptea de februarie"

Mai tii oare inca minte noaptea.n care ne.am iubit?...
Un moment! Si.n el o viata de un secol am trait!
Pentru tine ce.am fost insa? Tot ce.ai fost si pentru mine.
Un capriciu de o clipa pe.ale inimii ruine!
Iata tot. Fara.ndoiala, noaptea, c.o vei fi uitat
Si te miri de intrebare precum insumi sunt mirata;
Unul si.altul, de atunci, multe nopti avem de.acele
Ca sa ne.amintim de toate, este foarte adevarat!
Dar secretul intrebarii, cunoscut inimii mele,
Nu e.al meu sa.l dau pe fata, si.ti ramane a ghici
Pentru ce aceste vorbe vin pe buze.a.mi rataci
"Mai tii oare inca minte noaptea.n care ne.am iubit?...
Un moment!... Si.n el o viata de un secol am trait!"

Eram tineri deopotriva, visatori ca Poezia,
Gratiosi ca Tineretea, ducli ca doua sarutari
Care.aprind pe buze rumeni ale dragostei.mbatari!
Tu in Arte, eu in Versuri, ne.ncepuseram solia,
Viitoru.n fata noastra suradea, si intre noi
Sta capriciul molatic; iar deschis pentru.amandoi
Se afla Musset pe masa. Mai tii minte, spune.mi oare,
Frazele armonioase din poema.ncantatoare,
Cand perdelele alcoviei tresareau? Cand Rolla, mut,
In betia cea din urma sta cu sufletul pierdut!
Marion, pe.ale lui brate, o copila! cumparata
Pe pret de.aur, de la ma.sa, se zbatea nevinovata!...
O! De ce n.am fost ca Rolla si ca el sa fi facut
A.mi fi noaptea cea din urma noaptea ce.am pastrat in minte?

Cate suferinte astfel nu mi.as fi crutat, si cat
N.as dormi acum de bine printre mutele morminte,
Unde scapi de scarba lumii si de.al traiului urat!

Spune.mi, dragul meu A... Ma iarta ca era sa.ti zic pe nume!...
Poti sa fii cu o femeie, dar de esti un om pe lume,
Trebuie dupa aceea, doamna, ca sa.i zici, si eu,
Care fac din lume parte, ca un om cu maniera,
Pot sa sar pe ici, pe colo, cate.un gard din drumul meu...
Insasi le.ai sarit adesea... Sa sar insa o bariera...
Nu e.n gustul dumitale si nu poate fi.ntr.al meu!...
Domnul meu, dar... Mai tii minte?...Eu nu uit nimic... Incat
Focul ce ardea in soba parca.l vad. Tuseai pe.atuncea
Ea lua amorul nostru si se multumi pe.atat!
Este.adevarat, desigur: Nu facusem juraminte
Ca sa ne iubim o viata cum se face obisnuit!
Un capriciu de o noapte are altfel de cuvinte
Si, cu toate.acestea, o clipa cat un secol ne.am iubit!
Luna nu era in ceruri ca s.o am de marturie,
Si.nchizandu.si somnoroase ochii lor patrunzatori,
Stelele nenumarate de pe bolta azurie
Dormeau duse prin vazduhuri sub o grea manta de nori!
Usa chiar era.ncuiata. Iar pe ulita desearta
Cativa natarai de frunte se luaseara la cearta,
Atragand de la fereastra pe un curios gardist,
Care, strans la catarama, in mundiru.i de cazarma,
Dup.o lunga sarutate, auzise.n casa larma...
Precum vezi, n.am nici un martor, si e lucru foarte trist!...
Lemnele trosneau sub flacari si se.ncovoiau in doua,
Insa in cenusa muta atunci s.au prefacut,
Ca de.ar sti ca sa vorbeasca revenind la viata noua,
Multe.ar mai putea sa spuna ele, care ne.au vazut!

A! de n.ai uita nimica din momentele trecute,
Daca noaptea de aprilie ti.a ramas in suvenir,
Vino, vom sorbi din cupa fericirilor pierdute.
Zilele vor curge line dupa.al noptilor delir!
Sunt atat de tanara inca, inima mi.e.atat de plinca,
Buzele.mi soptind un nume dupa dragoste suspina!
E ciudat, fara.ndoiala, - ca sunt ani intregi de zile -
Sa.mi reamintesc de.o noapte printre noptile de februarie,
Si cu gandul dusa la tine, visatoare, sa ma trezesc
Cu o patima in suflet si in inima c.un nume
Ca sa.mi fluture pe buze si sa.mi spuie ca iubesc!
E ciudat, si n.am ce zice, dar ciudat asa cum este,
Face parte integranta din a dragostei poveste
Inima este.o enigma si iubirea un mister,
Le urmez, si iata totul: sa le inteleg nu cer!
De e scris insa departe unde te.afi.acuma, domnule,
Sa uiti noptile de februarie pentru noptile de toamna
Si sa razi de.aceste versuri ale sufletului meu,
Uita.le, dar lasa.mi dreptul ca sa nu le uit si eu,
Si sa.mi zic ca mangaiere pentr.o patima adanca
" Mai tii oare inca minte noaptea.n care ne.am iubit?

O mai tii tu minte inca?...

Intr.o clipa trecatoare cat un secol am trait! "

Aceeasi poveste, spusa altfel...(1) "La inceput"

Atata stiu, ca era noapte, dar nu si veacul cand era...
Terasa de granit inalta parea.n lumina ca pluteste
Si pe un cantec de teorba ca urca si se.nsufleteste,
Pe cand mai jos ne deslusirea unui oras se rasfira
Treptat mai stearsa si mai stinsa, pe cand, in sus,
fara.ncetare.

Curgea o.ntreaga adancime si se largea o.ntinsa mare,
O mare ce, netarmuita, se tot ducea cu gand cu tot,
Sub inserarea viorie si instelarea.nfloritoare,
Cand spre.o planeta, cand spre alta, si dintr.un soare
spre alt soare...

Si.atata stiu: ca era noapte, si ca sa stiu mai mult nu pot,
Decat c.acea terasa alba si largul cantec de teorba
Erau si zbor nebun de aripi, erau si zbor de.nalta vorba.
Dar spre.a cuprinde clipa de.aur n.a fost Parnas si nici
Olimp.

Si de.a fost ieri, sau cine stie in ce trecut de loc si timp,
Se desprindeau din armonia ce departa de ea pamantul,
Priceperi ce.n eternitate isi impingeau mereu avantul,
Si ce spirale nesfarsite, naltimea nu.si mai masurau
Neprevalindu.si.o vreodata nici chiar atunci cand coborau.
Si hotarand ca.n tot ce este, nu e nimic decat cuvantul,
Caci singur el miscare sfanta, in orice parte sa.l trimiti
Fiinta da oricand vointei, schimband.o.n sori si in planeti;
Sau peste tot fluidizand.o in proteismul cugetarii,
Ce poarta timpul, ca si locul in revarsarile miscarii,
Si ce din ea destainuieste culori si forme si simtiri,
Alcatuind chiar vecinicia prin nencetatele.i cladiri
Caci vesnicia ce nu.ncepe si nu sfarseste niciodata
Se zamisleste.n toata clipa printr.o zidire nencetata.

Dar punti de stele peste.abisuri muiau adancu.n stralucire
Si se simtea ca.n orice parte e Dumnezeu, ca.n orice parte
Aceeasi viata neinvinsa isi duce valul mai departe.
Ca sori ce n.ar fi din lumina pentru privirile omenesti
Mai sus azvarl.aceasta viata ce.n veci de.a noastra se
desparte.

Ca forme care n.ar fi forme traiesc sub alte bolti ceresti,
Ca ochi privesc din orice goluri, da ca nu.ncal in orice minte
Pe cand nemarginirea.ntreaga e o.ncalcire de cuvinte
Cu talcu.n repedea shimbare a trecatoarelor clipiri
Si ca e.ntotdeauna altul ce minte.n veci si.n veci nu minte,
Ca.si potriveste intelesul pe.orice vartej de.nsufletiri
Si fie ca priveam abisul, si fie ca priveam pamantul,
Rapita de.aceeasi adancime, sporita simteam ca mi.e avantul.
Urcam spre culmea Prea Tariei - eram pe sanul Prea Tariei
Si noaptea se urca cu mine spre culmea vecinicei lumini.

Cu chei de aur deschisesem porti ce pe veci pareau inchise,
Pe Isis nuda o scoteam din cupa florilor de crini
Din taina sfanta a miscarii intelegeam pe Dumnezeu,
Caci o traiam in intregime traind pe.a sufletului meu,
Ghiceam in pulberea de astri nenumarate osti de ingeri,
Iar bucurii ce au sa vie se desprindeau din orice plangeri,
Stiam ca Dumnezeu e vecinic si vecinica ma simteam si eu.

Sunt langa tine

Sunt langa tine, te iubesc
Si vad cum alta te saruta,
Si.n loc sa tip, eu va zambesc
C.o bucurie prefacuta...

Ca si camila sunt, ce poarta,
Prin largi pustiuri africane,
Apa intregii caravane:
Si ea de sete pica moarta.

Peaceful morning

Dusman grozav e timpul, mi se pare acuma ca si cand te.as fi visat, cum poate mai viseaza cate.o floare pamantul, iarna, dupa ce.a.nghetat.
Iubirea noastra astfel a trecut, ca dara luminoasa.a unei stele, si bezna.n urma ei s.a refacut, de.mi pare steaua fericirii mele, ca niciodata n.ar fi stralucit.
Si nu mai stiu acuma dac.am stat cu tine, daca.n pieptul tau iubit eu inima.ntr.o zi ti.am ascultat.
Cuvintele pe care le rosteai, din departari de basm rasuna parca, pentru ca mierea tot acelui grai, langa urechea alteia le.ncearca.
Din ce in ce mai subred e sub pas pamantul amintirilor si.mi pare ca dintr.un vis frumos mi.au mai ramas franturi ciudate si stralucitoare.
Zadarnic intre ele sa le leg incerc acuma, fiindca nu se poate din cioburi vasul sa.l mai faci intreg, si trista surazand ma joc cu toate aducerile.aminte la un loc, ca un copil cu jucaria care, i s.a stricat, dar n.a dat.o pe foc, pentru ca alta mai frumoasa n.are.