O reclama buna :)

Re : " Un mail din mine "

Am primit un mail de la un prieten de care nu mai auzisem de cativa ani buni. Cred ca 5 ani...sau 6...sau...cine mai stie! timpul trece repede si ochii care nu se vad se 'regasesc' mai tarziu :)
Mail.ul este cam asa...defapt exact asa :

" gandurile mele n-au ajuns in toti anii astia atat de departe.
se pare ca distanta dintre noi e mult prea adanca,
ma gandesc la o asociere fada,
intre gandurile mele nevazute si distanta intunecata..
primul lucru care-mi vine in minte este ceva iluzoriu.
poate o privire pagana
sau o stea de mare cazatoare...una maiastra
dar mai bine o amintire uda..
am gasit-o printre razele stralucitoare ale regretului.
vezi tu, prietena draga, nutresc in suflet ca zambetul nu s.a asasinat la vederea acestor randuri
si consternarea ta sa nu fie distructiva fata de nimic.
aici numaram in fiecare zi stelele de deasupra orizontului,
cautam satisfactia in concordanta deplina cu realitatea,
in zadar.
afirm complet nejustificat ca aspir la o ploaie,
poftesc la un praf de verde...
pana in aceasta zi n.au izbutit distanta infrigurata.
inchei cu doruri si cu hartia ingalbenita-n cursul ritmic !
...si mustrari deja amortite ! "

am fost un pic uimita...dar placut surprinsa in acelasi timp, m.am gandit sa.i raspund, deci..:

" la noi plouă frumos cu demnitate, ştii că mie îmi plac ploile cuminţi
de fapt e o tristeţe nobilă ploaia asta...
am deschis fereastra şi ascult
poate că nu trebuia să îţi scriu din mine.

ploaia asta parcă mi-ar citi ceva din tine
parcă m-ar întreba ce fac
unele cuvinte sunt subliniate cu verde crud memorabil
şi eu tresar şi îmi ascund ochii şi mă surprind citind inca odata randurile tale

atât de singură cum se poate...
mişună pe aproape întreg universul
cu toate vietăţile sale
cu florile şi cu fructele şi cu...

da şi cu fructele...

dragul meu prieten obişnuiesc să adorm uneori cu fereastra deschisă
nu ştiu de ce îţi spun asta
plouă şi mă simt 'aşa'
de parcă iarăşi ne-am despărţi şi tu parcă nu ţi-ai întoarce privirea
de teamă că ai putea rămâne.
tot cu doruri...insa si cu suflet ! "

Subtextul acestor doua mail.uri este mult mai interesant...nu ?

Resemnare...

Cand ajungem intr-un punct spunem ca am reusit numai datorita vointei noastre. Fals, lumea ne impinge de la spate...

Ne invata sa ne bucuram si sa ne dorim lucuri artificiale, ne invata sa construim situatii care nu ne implinesc, ne forteaza sa fim fericiti numai cand ne dovedim utilitatea fata de societate. Chiar daca incercam sa o facem in felul nostru, tot conformism se cheama...

Nu vreau niciodata sa lucrez la un birou. Mi-ar placea sa ma limitez la joc, si sa nu fi invatat dependenta de cana obligatorie de cafea, sa nu fi cunoscut niciodata peretii acestei lumi. Acum mi-e prea greu sa-i escaladez. Inainte eram atat de inocenta ca nici nu-i vedeam.

Ma bucur la profit, ma distrez automat la iesirile in oras convenite de comun acord cu ceilalti prizonieri, ceasul a ajuns sa ma poarte el la mana, spatiul sa ma calce in picioare...

Si, ce este cel mai rau, am uitat definitiv cum e sa zbori. Nici nu mai sunt sigura daca am stiut vreodata...

Un fragment dintr.un mail...

" Trecand de la una la alta, trebuie sa-ti marturisesc ca nu imi plac compromisurile dar se pare ca ma folosesc de ele cat pot de des. Iar cel mai bun exemplu il reprezinta acest mail...

M-am tot gandit... Sunt lucruri in lumea asta pe langa care trec si, la un moment dat, ajung sa regret ca nu am zabovit putin mai mult in preajma lor. Nu stiu exact de unde porneste acest regret... Poate din frumusetea tacuta a acelor momente, si cu atat mai putin ostentativa, care ma provoaca la contemplare intr-un mod subtil, fara a ma trage de maneca...

In alta ordine de idei, daca nu gasesc curajul de a ma arunca in gol, nu voi afla niciodata ca am aripi. Nu voi sti niciodata cat de sus as fi putut zbura...

Sunt nesigura pentru ca imi pari fragil. Mi-e frica sa nu gresesc si stiu ca o pot face foarte usor aproape la fiecare pas... Nu stiu exact cat ai suferit in trecut. Nu stiu nici daca trecutul tau inca se propaga in prezent... Am realizat insa urmatorul lucru: daca ar exista o sansa, in viitor, n-as vrea sa o irosesc aiurea...

Mi-e greu sa spun ca te iubesc cateodata , pe de alta parte, mi-e greu sa afirm contrariul..."


<<un mail pe care n.o sa reusesc niciodata sa ti.l trimit>>

Sa ma prefac ca nu sunt eu...

Daca as putea sa dau timpul inapoi si sa schimb ceva as face-o!
Ce sa fac daca te iubesc?
Ce sa fac daca nu stiu sa distrug zidul asta de ura care ne desparte ?
De ce nu poate sa fie bine ?
De ce nu e suficienta iubirea ?
De ce fiecare clipa de fericire trebuie sa o platesti in lacrimi ?

Sa pot gasi in ce sa cred
Sa pot pastra nu sa tot pierd
Prin orice vis prin orice gand
Voi cauta …

Eu sunt aici dar tu nu ma vezi

Sa ma prefac ca nu sunt eu
Sa schimb prezentul mi-ar fi greu
Dar pot ignora si pot uita
Toata durerea…

Sansele sunt 50% - 50%

Ma numesc Domino. Sunt vanator de capete.
In lume exista trei feluri de oameni :
bogati,
saraci
si toti cei intre.
Daca va intrebati ce este adevarat si ce nu, puteti sa va duceti la dracu' pentru ca nu e treaba voastra! Nu va voi spune niciodata ce au insemnat toate.
Important este ca misiunea mea a fost indeplinita.
Exista o singura concluzie in povestea asta : Toti o luam in jos !
La sfarsit totul s.a rezumat la soarta...Atunci soarta mea a fost in joc.
(Aruncarea banului) - Capul traiesti
-Pajura mori...
Sansele sunt jumatate-jumatate!
Viata sau moarte ?
Asta nu e Sunset Bulevard..!
Soarta mea a fost...viata...
Viata unui vanator de capete !

Un altfel de ‘Avem timp’

Avem timp pentru toate.
Sa criticam oamenii dupa aparente,
Sa regretam c.am uitat si sa uitam din nou,
Sa ne temem de Dumnezeu, sa fim nerabdatori.

Avem timp sa vedem un film si sa citim o revista,
Insa nu este timp sa stam cu persoanele iubite.
Avem timp sa ne gandim la trecut, uitand astfel de prezent.
Avem timp sa facem promisiuni,
Dar nu este timp sa le si respectam.

Avem timp pentru dorinte si vise,
Insa nu avem timp sa asteptam implinirea lor.
Avem timp sa punem intrebari fara sa vrem sa auzim raspunsul.
Avem timp sa castigam increderea oamenilor,ca mai apoi sa.i facem sa sufere.

Avem timp sa cerem si sa primim ajutorul si sa.l interpretam gresit.
Avem timp sa ascultam o parere si sa nu ne intereseze.
Avem timp sa gresim si sa nu ne recunoastem vina.
Avem timp sa ne rugam doar atunci cand avem nevoie ca apoi sa credem ca Dumnezeu ne.a uitat.

Avem timp pentru toate.
Nu este timp doar pentru iubire si intelegere.

Cand sa facem si asta, ne dam seama ca este prea tarziu.

Am invatat ca platim mult mai mult pentru lucrurile pe care le primim gratis.
Am invatat ca atunci cand cred ca sunt singura toate persoanele la care tin imi sunt aproape,
Tot ce trebuie sa fac este sa edschid ochii.
Am invatat ca nu trebuie sa.ti astepti jumatatea,
Drumul in cautarea ei te va invata sa o apreciezi atunci cand o vei gasi.

Am invatat sa apreciez viata la adevarata ei valoare dupa ce am pierdut oameni dragi.
Am invatat ca oricat mi.ar pasa, cei care ma cunosc s.ar putea sa nu le pese,
Insa sunt personae carora le pasa si noi nu ne dam seama.

Am invatat ca nu este important sa astept implinirea unei dorinte,
Important este ceea ce pot eu sa fac pentru a o implini.
Am invatat ca nu trebuie sa inchid ochii atunci cand este vorba de ajutor,
Sacrificiul meu ar putea fi recompensat.

Am invatat ca daca sunt suparata nu trebuie sa ignor pe toti oamenii,
Acestia m.ar putea ajuta sa trec peste.

Am invatat ca daca rupi firul unei prietenii si apoi incerci sa il repari,
Nodul va ramane intotdeauna.
Am invatat sa iert pentru a putea fi iertata,
Oricat de apropiat iti este un prieten tot te va rani.

Am invatat ca nu trebuie sa dai importanta trecutului, ca sa poti reusi in viitor.
Am invatat ca tu esti responsabil pentru tot ceea ce ti se intampla.

Am invatat ca oricat m.as grabi,
Timpul este acelasi.
Depinde doar de tine cum ti.l selectezi.

Am invatat sa raspund persoanei care.mi spune ca ma iubeste,
Ci nu sa alerg dupa o persoana care nu.mi spune asta.
Dragostea cu sila nu se face.
Am invatat ca Dumnezeu ne da obstacole si durere,
Pentru a invata sa fim tari si fericiti.

Am invatat ca trebuie sa tii legatura cu persoanele cu care te vezi rar,
Ochii care nu se va se uita.
Am invatat ca oricat rau mi.ar face o persoana,
Nu trebuie sa le judec si pe celelalte la fel.

Am invatat ca a.ti sustine parerea te poate ajuta in viata.

Am invatat ca daca am gresit, voi mai gresi inca odata,
Din greseli nu inveti.
Poti invata numai invatandu.i pe altii.
Am invatat sa nu aman o intalnire cu un prieten,
Mai tarziu voi dori sa ne intalnim si va fi prea tarziu.

Am invatat ca daca am timp sa ma vait ca nu am timp,
Inseamna ca am timp si pentru altceva.

Am invatat ca persoanele dragi iti sunt luate prea repede,
Si din aceasta cauza nu trebuie sa fim suparati pe Dumnezeu.
Totul se intampla cu un scop, numai ca noi nu vedem sensul.

Am invatat ca viata ti se poate schimba intr.o secunda,
Doar din putina neatentie.
Am invatat ca oricat si orice as avea nu conteaza la fel de mult decat conteaza pe cine ai.
Am invatat ca zambetul poate linisti durerea din suflet.

Am invatat ca inainte de a castiga trebuie sa ma gandesc la consecinte.

Am invatat ca sunt doua feluri de a.ti trai viata,
Unul - de a crede ca nu exista miracole,
Altul – de a crede ca totul este un miracol.
Am invatat ca trebuie sa fiu un om de valoare,
Nu neaparat de succes.

Am invatat ca un om destept nu rezolva problema,
Un om si mai destept o evita.

Am invatat ca atunci cand vrei sa uiti pe cineva,
Inseamna ca te gandesti la el.

Am invatat ca lucrurile cele mai mari nu au nevoie decat de a fi infatisate cu simplitate.
Am invatat ca singuratatea nu te invata ca esti singur,
Ci singurul.

Am invatat sa socotesc fiecare zi o viata.

Am invatat ca toti avem destula tarie sufleteasca pentru a indura nenorocirile altora,
Insa avem impresia ca pe ale noastre mai putin.
Am invatat ca este prea greu sa.ti dai seama in cine sa ai incredere.

Am invatat ca daca mi se spune ca sunt iubita,
Inseamna ca asa este.
Nu trebuie sa fug de destin.

Am invatat ca…

Destinul il duce pe cel care vrea si-l trage pe cel care se opune.

" Om liber...tu vei iubi intotdeauna (...) "

M.am umplut de toate. Sunt plina de amintiri frumoase care ma fac de cate ori ma gandesc la ele fericita. Sunt clipe deosebite care nu se vor mai repeta niciodata.

Am vrut o secunda de fericire si un gram de liniste. Am vrut sa fiu inca odata eu, macar pentru o clipa…clipa care am stiut de la inceput ca va fi unica, si ca mai apoi imi va fi dor de ea…

Traiesc printre oameni normali si simpli…uneori banali si monotoni, si asta ma face fericita. Ma face fericita faptul ca eu nu sunt ca ei !

Ma port la fel ca ei, ma enervez, ma supar, ma grabesc, plang, sunt si rea si buna, gresesc, iubesc. Insa ceea ce ma face un pic diferita sunt motivele. Daca ma enervez, motivul este faptul ca stiu ca dupa furtuna apare soarele, cand ma supar stiu ca nu mi se cuvine totul, insa imi dau seama ca ma supar pentru ca mai tarziu sa fie bine, m.am grabit ca ei, sa vad daca am timp pentru toate, insa am realizat ca timpul este acelasi…prea scurt, cand plang vreau s.o fac de fericire, am fost rea in trecut doar pentru ca in prezent si viitor sa.mi fie sufletul mai bun, am gresit si voi gresi ca sa.mi dau seama ca nici eu nu sunt perfecta.Iubesc.Iubesc.Iubesc – si asta ma face si mai diferita J

Ca sa fii liber nu trebuie sa zbori sau sa fugi de acasa si sa umbli in lung si in lat. Sunt libera. Sunt libera pentru ca iubesc, pentru ca stiu sa ma bucur de un lucru banal si neimportant la prima vedere. Sunt libera pentru ca am invatat sa traiesc o clipa, pentru ca imi fac timp sa privesc stelele si apoi rasaritul soarelui, pentru ca imi place nu numai frumosul.

Cand am vrut o secunda de fericire si un gram de liniste am stiut ce trebuie sa fac :

“Om liber…tu vei iubi intotdeauna marea!” (C. Baudelaire)

Monolog : "Vezi diferenta ?"

Ai vazut ? N.ai vazut ca lipseste un vers ? Tu nu ti.ai dat seama ? Doar un vers lipseste...cum nu ai vazut ca nu era acolo ? Poate ca trebuia sa citesti printre randuri...Eu am vazut, nici n.am citit bine si mi.am dat seama ca din poezia vietii noastre lipseste un vers. Cum naiba sa nu.ti dai seama ? Doar ma iubesti...nu ? Adica da...asa mi.ai spus ! Tu ma iubesti si eu la fel...sau mai mult ! Chestia e ca n.ai vazut. Parca ai fost orb...Macar ai vazut ca era despre noi poezia ? Era si viata mea acolo...era scrisa cu frumoase cuvinte in versuri. Ai vazut cum viata ta rima atat de armonios cu viata mea ? Spune.mi ! Ai vazut cum inimile noastre se iubeau in poezie ? Asa ne iubim si noi...doar ai spus ca ma iubesti ! Si cred ca nu mai e nevoie sa.ti spun cat te iubesc eu...Adica nu te poti indoi de dragostea mea...nu? Dar ma tot gandesc la nenorocitul ala de vers pe care tu nici macar nu l.ai vazut, sau daca l.ai vazut te.ai facut ca nu exista acolo ! Era singurul vers in care tie iti pasa de mine...Singurul vers nenorocit care mi se adresa mie prin faptul ca nu poti trai fara mine. Imi dadea atat certitudinea ca ma iubesti cat si siguranta faptului ca nu m.ai dezamagit niciodata ! Niciodata...pana acum ! M.ai dezamagit. Cum sa stiu eu ca ma iubesti acum ? Este poezia vietii noastre...a relatiei si a iubirii noastre unde eu te iubesc nebuneste si sunt fericita langa tine. Am petrecut parca o viata alaturi de tine in poezia asta...nu vezi ? Am plans si.am suferit in versuri. M.am gandit si mi.a fost atat de dor de tine in rime...un dor nefiresc...aproape iesit din comun. In strofele astea nenorocite ne.am certat si apoi ne.am impacat, ai plecat si te.ai intors, am facut dragoste cu sufletul. In versurile vietii noastre te.am vazut plangand si razand, ti.am simtit mirosul de cate ori erai langa mine asa cum ti l.am simtit si in nenumaratele zile cand imi promiteai ca vei fi langa mine. Vezi versul asta ? In versul asta am impartit patul cu tine, si lacrimile de fericire la fel. Uita.te putin la cuvantul asta! Observi cat am luptat pentru noi dragule ? Citeste cat am incercat sa nu te dezamagesc si totodata dezamagindu.ma pe mine crezand ca va fi mai bine, crezand in promisiunile tale. Acum iti poti da seama ca ai fost singurul pentru mine ? Observi ca voi fi mereu langa tine, ca.ti voi fi si prietena si iubita?...numai...macar daca ti.ar pasa vre.un pic ? Citeste in continuare sa vezi cat am sperat sa fi langa mine dupa ce mi.ai promis, sa vezi cum te mangaiam si cum te sarutam dupa ce adormeai langa mine...Uite! Aici s.a intinat putin versul din cauza lacrimilor ce le.am varsat pentru tine...lacrimi care nu se vor opri niciodata ! De cate ori ti.am jurat iubirea, dragule ? De cate ori ti.am spus ca nu pot trai fara tine ? Cand vei vrea sa iti amintesti de noi citeste poezia asta...poezia vietii noastre ! Insa sa.ti amintesti intotdeauna ca un vers nu l.ai vazut! Tocmai versul promisiunilor tale, cuvintele alea calde care trebuia sa mi le fi spus si n.ai facut.o, simplul "Te iubesc" nespus si uitat...! Vezi ? Observi ? Asta este diferenta dintre noi...faptul ca eu am vazut versul, iar tu din nefericire nu...si asta ne face diferiti...faptul ca eu te iubesc azi, asa cum te voi iubi si maine, iar tu ma indepartezi de tine putin cate putin, iubindu.ma totodata !

A venit si vremea asta...

A venit si vremea asta ! A venit vremea cand mi s.a pus un teanc de foi in brate si sa fiu nevoita sa le invat...pentru mine, pentru visul meu, pentru talentul care probabil va rasari sau nu in mod evident din sufletul, gura si minte mea. Nu doar ma uit la teatru, il simt, il vorbesc, ii analizez comedia, drama sau tragedia. E noncolor, teatrul este alb si negru precum ying si yang;iti poti valorifica talentul treptat, poti progresa printr.un act, putand dealtfel sa neizbutesti doar intr.un moment. Punand in balanta esecul si reusita nu pot sa.mi dau seama de la inceput care pare sa apese mai mult. 'Greu.ul' este o ambianta nefavorabila pentru toata lumea, dar daca iti dai silinta, daca intradevar vrei si daca cineva crede in tine poti reusi, poti dovedi ca si tu esti in stare de ce altii au facut si altii n.au reusit, uneori poate mai mult.

Am onoarea si placerea de a.l avea ca 'indrumator' pentru un scurt timp pe actorul Teatrului de Comedie George Grigore. Insa doar pentru admitere. Doar pentru un impuls spre reusita examenului.

Sa va arat cateva fragmentele dintr.o poezie si un monolog pe care le voi avea de interpretat..si nu sunt doar astea...hmm..

POEZIE : Romanta raspunsului mut
AUTOR : Ion Minulescu

Ce văd!…
E-adevărat?…
Tu eşti?…
Cum?…
N-ai murit?…
Tot mai trăieşti?…
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?…

***
De ce zâmbesti?
E-adevarat?…
Te-ai razgândit?…
Ne-am împacat?…
Iar ne iubim?…
Sau, poate, si-azi ne regasim
Aceiasi vechi dusmani?…
Dar tu mai stii dupa câti ani?…

***
Ce zici?
Asa e c-am ghicit
De ce-ai venit?…
De ce te-ncrunti si nu-mi raspunzi?…
Ce nou secret îmi mai ascunzi?…
De ce scrâsnesti din dinti
Si taci?…
Hai!… Spune-mi, ce-ai de gând sa faci?
Deschide-ti gura - mii de draci! -
Si lasa-ma sa-ti mai sarut…
Nu gura…
Ci raspunsul mut!…

MONOLOG : Hangita (piesa in trei acte)
AUTOR : Carlo Goldoni
PERSONAJ : Mirandolina (fragment)

"E hei, ce mi-a fost dat sa aud? Excelenta sa domnul marchiz Seceta ar vrea sa se insoare cu mine?Numai ca nu-i deajuns sa vrea dumnealui sa se-nsoare cu mine!Ar mai trebui ceva:sa vreau si eu! (...) E dusmanul femeilor?Nu le poate suferi?Sarman nebun!Pesemne ca n-a dat inca peste o femeie care sa stie cum sa-l ia.Dar o sa dea...o sa dea!Si cine stie daca n-a si dat? (...) Stau de vorba cu toti, dar nu ma-ndragostesc de nici unul.Vreau sa-mi bat joc de toti caraghiosii de indragostiti plangareti si vreau sa ma slujesc de toate de toate viclesugurile ca sa inving, sa inmoi si sa cuceresc inimile cele salbatice, impietrite si dusmanoase fata de noi, femeile, care suntem cel mai minunat lucru din cate le-a zamislit maica noastra natura!"

Un post cu doua titluri...

          There's always something in the way...     

Urata ipostaza atunci cand trebuie sa alegi intre doua chestii care iti plac foarte mult ! Grea decizie...mult de gandit..! Acum am ales...sper sa nu fi facut alegerea gresita...!

Inca odata spre fericire...

Am ales marea. Am ales drumul infernal de 7 ore aproape cu trenul spre mare. Am ales o saptamana in care n.am sa te mai vad, in care o sa.mi lipsesti atat de mult...
Ma gandeam acum cateva zile ca am fost la mare o luna fara sa fi facut plaja sau baie macar odata, vara este pe sfarsite, credeam ca n.am s.o mai vad...

Inca un motiv sa cred ca dorintele se implinesc, visele devin realitate si daca vrei totul se poate !

     

La o tigara cu gandurile...

     Mi.am aprins o tigara. Era intuneric. Nu se auzea decat zgomotul buzelor mele dezlipindu.se odata la cateva secunde de tigara.

   - De ce fumezi ?

      M.am uitat in fata mea si am vazut o speranta la care renuntasem demult.
      Am raspuns dezamagita..
   
   - Ca sa te pot uita pe tine.
   - Pai nu m.ai uitat ? A trecut mult timp de cand nu ne.am vazut. mi.a spus
   - Speranta moare ultima. am completat.
   - Deci inca mai speri... a incercat sa ma intrebe.
   - Nu. Nu mai am la ce sa sper. Stii, s.au schimbat multe de cand am vorbit ultima oara. i.am explicat.
   - Ce s.a intamplat cu ochii tai ? m.a intrebat.
   - I.am inchis sa pot uita de toate teatrele nenorocite. i.am raspuns.
    - Nu mai vrei fictiune..? Iti placea atat de mult. m.a intrebat dezamagit.
    - Nu era fictiune. Era viata mea. Ai fost un actor care.si juca rolul in viata mea. i.am spus.
    - Te.am dezamagit ? m.a intrebat stingandu.mi tigarea.
    - Tu nu. M.am dezamagit singura. Tu doar ti.ai jucat rolul si am apreciat asta.
    - Stii si tu ca a fost mai mult decat un rol...mi.a zis.
    - Ochii mei ? l.am intrebat.
    - Doar ochii...ochii sunt oglinda sufletului. mi.a explicat.
    - Si sufletul meu? l.am intrebat
    - E gol ca si sala asta de teatru. mi.a aratat in jurul lui.
    - Vino ! As vrea sa.ti amintesti cum erai inainte. mi.a spus luandu.mi mainile si tragandu.ma pe scena inalta.
   
      A cantat un timp. A cantat si dragostea si speranta si fericirea. Apoi...

    - Am fost tot timpul trista crezand ca sunt fericita. i.am spus.
    - Asta vezi ? m.a intrebat.
    - Toata lumea aia moarta incerca sa.mi fure dragostea. i.am mai spus.
    - Iar eu ? m.a intrebat trist.
    - Tu ? Nu vezi ca rolul tau a fost fals ? Nu te potriveai deloc acelui rol. i.am aratat spre amintire.
    - De ce nu m.ai oprit atunci ? m.a intrebat.
    - Binele si raul s.au jucat in jurul meu. Uitasem de inima mea. i.am explicat
    - De ce esti aici ? m.a mai intrebat.
    - Ca sa fumez o tigara. i.am raspuns aprinzandu.mi alta tigara.
   
       Trecuse ceva timp de cand nu mai scosesem nici un cuvant nici unul din noi. Tigarea aproape se terminase..

     - Inteleg...mi.a spus.

       Am deschis ochii si m.am uitat la el...

     - Esti fericita acum...a completat.
 
       Am zambit. Am deschis ochii si mai mult. M.am ridicat si am aruncat mocul de tigara...lasand doar fumul gri in urma mea.

     - Succes in jocul teatrelor nenorocite si false ! i.am spus privindu.l cu aceeasi ochi.
    
        M.am mai intors inca o clipa sa.l privesc cum a luat mocul de tigara de jos si la pus in scrumiera ca si cum n.ar fi vrut niciodata sa se stinga...


                Speranta doar a disparut din sufletul meu, n.a murit...

  

Un fel de scrisoare

     Constientizez faptul ca nu sunt eu...constientizez faptul ca transformarea s.a produs dintr.o singura cauza, aceea esti tu..Dar nu,nu esti tu vinovatul..vinovata sunt eu pentru ca este sufletul meu si sunt resopnsabila asupra lui.
     Deodata ce inevitabilul s.a produs cunoscandu.te pe tine, tu care acum esti intr.un fel esential, imi doresc mai mult numai din cauza ca mi.e teama ca inevitabilul acela de sfarsit sa nu se produca. 
     Sunt  si eu o fiinta, un om care spre deosebire de multe cazuri, am sentimente, am un suflet si o inima...nu o sa le transorm niciodata in pietre, dar nici nu le voi ceda nimanui. Nu neaparat ca sunt orgolioasa sau zgarcita, insa cineva mi le.a  incredintat tocmai ca eu sa am grija de ele, si depinde de situatie sa le dau mai departe. Dar eu n.am facut asta si nici nu voi face.
     M.ai intrebat daca am iubit...si ti.am raspuns sec ca nu, deci da...acum cred ca ai raspunsul de ce nu am iubit .
     Am vazut multe persoane care au suferit din dragoste, care au iubit atat de mult incat la final dezamagirea a fost de doua ori mai mare, insa incercand sa le ajut mi.am dat seama ca nu am  posibilitatea de a le ajuta pentru ca nu trecusem prin asa ceva...
     Nu doresc sa iubesc niciodata, desi am auzit ca e cel mai frumos sentiment, insa in contradictoriu  exista si foarte multe consecinte.
     Cand am crezut ca iubesc am renuntat la multe lucruri de care eram dependenta, incercand sa ma conving singura ca nu voi mai avea nevoie de acele lucruri, am renuntat la persoane speciale doar pentru ca eu sa fiu fericita, cel putin asa ma credeam, fericita. Cand inevitabilul acela de sfarsit de care vorbeam s.a produs, m.am convins ca nu iubeam si am incercat sa.mi recapat lucrurile si increderea persoanelor pe care le pierdusem...insa degeaba...finalul a fost cand eu nu mai aveam nimic.
     Cum este in viziunea ta un om fericit, dragule? Dupa parerea mea un om fericit ar dori sa afle o lume intreaga cat de fericit este el...incearca sa arate fericirea prin toate modurile posibile, vrea sa.si exprime sentimentele oricum ar fi posibil.
     Cu toate astea, si cu toate cele petrecute nu.ti reprosez nimic, nu sunt cea in masura care sa te critice, desi stiu ca mai tarziu imi va parea rau ca nu am facut.o. De obicei imi pare rau de un lucru care vreau sa.l fac, insa nu ajung sa.l fac decat de un lucru deja facut. Degeaba mi.ar parea rau, pentru ca timpul inapoi nu va merge niciodata.
     Nu am prea multi ani ca sa fiu in masura de a fi invatat  multe lucruri importante si esentiale de la viata, insa din ce am invatat pana acum, iti pot spune, asa ca un sfat ca de la prieten la prieten ca persoanele din jurul tau ar trebui sa fie pe primul loc intotdeauna. Un om sau viata lui nu se va putea cumpara niciodata cu bani si nici increderea lui nu o vei catiga ignorandu.l ! Mai tarziu poate vei avea nevoie de increderea unei persoane si nu vei avea pe nimeni langa tine. Mai tarziu poate o sa vrei sa vezi o persoana si nu va mai fi langa tine.
     Viata este plina de inevitabil. Inevitabilul are mai multe forme : nasterea, dragostea, casatoria, despartirea, un esec sau o reusita si in final moartea.
     Existi in viata mea pentru ca un inevitabil s.a produs, te vreau si incerc sa te am langa mine pentru a nu lasa alt inevitabil sa se produca...
     Din nou spun ca o astfel de scriere se poate numi 'a merge la coarda sensibila', dar si ce daca? Mai bine asa, decat ca tine...
    

     Invata.ma cum sa te iubesc, nu ma invata cum sa ma indepartez de tine...

     

Despre tine...TOT TU...

   De ce eu sunt fericita, iar tu nu esti nici macar pe jumatate din cat sunt eu ???

   Iar vocea  din off : Daca ar fi sa curga lacrimi...sa curga ale tale !

   Gata plec ! De luni voi fi off de tot...trebuia demult sa.mi dau seama ca ar trebui sa ma mai gandesc si la mine nu numai la cei din jurul meu ! Si din nou am facut o mare gresala gandindu.ma la tine..! Am revenit la parerea mea initiala despre barbati..!
   Daca ar fi dupa mine in momentul de fata nu m.as mai intoarce niciodata...acum intradevar am tot timpul din lume pentru mine si pentru gandurile mele. De luni nu vreau sa mai am timp de nimeni..sa nu ma mai gandesc nici macar la tine.. 
   Si da...de luni voi renunta si la telefoanele astea idioate care cateodata nu ma lasa nici sa respir...Cateodata chiar am impresia ca lucrez la centrala de telefoane..la rezervari bilete pentru teatru (nu stiu de ce am dat tocmai exemplul asta) !

   Acum inchei...si termin cu tot..! Sunt mult prea sad si nervoasa pe mine totodata...DE CE ? Tu stii mai bine...doar ai spus ca suntem la fel...   
   N.o sa.mi fie dor de tine...nu...n.o sa.mi fie...deloc !(si uite cateodata ma mai mint si singura) ; dar poate e maibine sa cred ca n.o sa.mi fie dor de tine !

Ce sa fac daca te iubesc ?..dar nu ma intorc niciodata din drum...

Daca as putea sa dau timpul inapoi si sa schimb ceva as face-o
Ce sa fac daca te iubesc?
Ce sa fac daca nu stiu sa distrug zidul asta de ura care ne desparte ?
De ce nu poate sa fie bine ?
De ce nu e suficienta iubirea ?
De ce fiecare clipa de fericire trebuie sa o platesti in lacrimi ?
De ce nu vii ?
De ce nu vii ?

Caut speranta….

Pur si simplu DE CE ?

Sa pot gasi in ce sa cred
Sa pot pastra nu sa tot pierd 
Prin orice vis prin orice gand 
Voi cauta …
Eu sunt aici dar tu nu ma vezi 
Te vei trezi zambind 
Cand eu te voi face sa crezi
Ca vei mai iubi 
Si ca-ti vei dori sa poti avea 

Lacrimi de iubire

Sa ma prefac ca nu sunt eu 
Sa schimb prezentul mi-ar fi greu
Dar pot ignora si pot uita 
Toata durerea

Sa pot gasi in ce sa cred
Sa pot pastra nu sa tot pierd

Sweetest *** in the world

I hear your voice when no one's around
I'm still here when i'm loosing ground
Feel like the earth move under my feet
I feel you in every single heartbeat

You are a lovely, lovely refrain
You spinin' round and round in my brain
I sing this tune until it's unfurled
You've got the sweetest *** in the world
*** in the world... 

'Vrei sa fii sotia mea?'

Peste tot aud chestia asta:'Vrei sa fii sotia mea?' ... cat de absurd..cat de sterse au devenit cuvintele astea si cat de expirate sunt ! N.as vrea sa aud cuvintele astea niciodata in viata mea...!!! Trebuie ceva original...ceva care sa nu fie gandit prea mult, sa fie prompt dar si frumos. Ceva care sa.i dea celui care o face adrenalina multa..sa fie cu sufletul la gura de cum va reactiona 'ea' la 'inevitabil' si nu de raspunsul pe care.l asteapta. Nu cred ca ar trebui sa stea cu sufletul la gura din cauza raspunsului pe care ar trebui sa.l dea persoana de langa...

Si rochiile albe...fetelor..sunt expirate si ele..:D eu vreau una verde...:)) hehe..nu una exagerata dar VERDE !!!

O poza funny pt putina destindere...:D !

Dimineata - Fericire 08.08.08

     Daca stii,    
     Zi.mi cum se poate in toate sa fii doar tu?
     Si zi si noapte aproape.ti simt sufletul..
     Zi.mi cum se poate in toate sa te.ntalnesc?
     Si.n orice sa te gasesc..

     Pana deseara,
     Stiu ca de mine.ti va fi dor;
     Si orele parca trec mai usor...:)

Mai am 2 vicii...

     Gata ! Am scapat de Coca Cola. Sticla de Cola mi.a fost prietena timp de aproape 6 ani...cu parere de rau ma despart de ea...o sa.mi fie greu, dar m.am hotarat sa renunt la Cola. Pana azi am avut timp de aproape 6 ani numai Cola pe langa mine...dimineata cand ma trezeam beam Cola, si dupa ce mancam, si dupa ce fumam, si dupa ce veneam de afara, in oras tot Cola beam. 
     Am auzit ca sucul asta negru care mi.a placut la nebunie, face mai mult rau decat tigarile...Oricum la tigari nu renunt...nu vreau :D !
     

     Mai am 2 vicii...tigarile si Tu...! :)

"Sa ne traiesti mireasa desteapta si frumoasa !"

     A venit timpul si la poza asta ! Buchetul l.am prins...voalul il aveam pe cap...numai ginerele lipsea :( ! Dar o sa gasesc repede unul ca doar urmeaza nunta mea daca am prins buchetul :D !

Nu lasa copilul educat de televizor !

Respecta sansa !

Poate traiesti, dar poti trai cu asta ?

VITEZA. TI SE MAI PARE COOL ???

Pentru prieteni

     Prietenia se masoara doar in amintiri,voie buna,liniste si iubire...prietenia inseamna iubirea suprema, cel mai valoros lucru, cea mai deschisa comunicare...adevarul cel mai sever,cel mai sincer sfat si cea mai mare comuniune de ganduri de care sunt capabili femeile si barbatii. Nu exista iubire mai mare si mai puternica decat cea pe care o exprima prietenia... un lucru bun devine mai bun si mai frumos daca poti sa-l imparti cu prietenii. Prietenii au ceva ce iti lipseste...de pilda optimismul. Ei te fac sa simti ca totul va fi bine in lume cat timp iti vor sta in preajma. Kilometri obositori trec repede si ii parcurgi mai vesel, mai usor...Si lumea-ntreaga pare mai senina cand ai un prieten drept insotitor... Prietenii cei mai apropiati sunt cei care inteleg cel mai bine ce e cu viata noastra, carora le pasa de noi la fel ca si noua,care ne sunt alaturi la succese si la esecuri, sunt cei care rup farmecele asupra singuratatilor noastre.Prietenii trainici sunt cu adevarat una dintre bogatiile vietii.Avutia ta este acolo unde sunt prietenii tai.Temelia adevaratei prietenii este incredere !!!Edificiul ei-respectul.....Prieteni, tovarasi de drum,iubiti, ne sunt cei care ne acorda increderea lor deplina.. Un prieten este alaturi de tine atunci cand nu mai e nimeni altcineva...Tot ce pot face pentrul prietenul meu este sa-i fiu pur si simplu prieten..Nu am averi cu care sa-l rasplatesc..Daca el stie ca prietenia lui ma face fericit,nu va dori o alta recompensa. In asta consta maretia prieteniei. Tin la tine pt ca stii sa ignori slabiciunile si ratacirile mele si ma sustii cu fermitate sa dau ce-i mai bun din mine. Un prieten te accepta asa cum esti...dar spera la ceea ce ai putea sa fii. Pt a-ti face un prieten trebuie sa mai inchizi cate un ochi. Pt a-l pastra insa pe amandoi. Un prieten este cineva care te stie pe dinafara si inca-i mai place ce vede. Fericirea pare a fi fost data pt a fi impartasita. Cand prietenii sunt cei adevarati, ei reprezinta cel mai sigur lucru din lume. Prietenii sunt tot ce conteaza!

Acum spun, doar : "Te urasc !"

O voce din off: Cel mai crunt blestem e sa te întâlnesti cu furia unei femei ranite. E genul de întâlnire din care n-ai cum sa iesi viu.

Nu am nevoie de tine. Poti sa te însori linistit. Putin îmi pasa. Pur si simplu te urasc pentru ca m-ai adus în starea aia în care sa-mi dau voie sa iubesc. Acum nu. Acum gata. S-a terminat. Erai ultima speranta, ultima încercare, ultima sansa pe care o dadeam unui tip sa-mi demonstreze ca NU e asa cum cred, ca nu sunteti toti la fel. Dar sunteti. TOTI. S-a dus. Nu mai cred în barbati. Înainte mai aveam umbra unui dubiu, dar acum sunt convinsa ca sunteti incapabili sa iubiti altceva decât propriul eu.

Ma amuza baieteii care se vaita ca au suferit din dragoste si ca nenorocita dracului ce a îndraznit sa le faca. V-a ranit orgoliul, ma, nu sentimentele. Voi nu suferiti din dragoste, voi suferiti din mândrie. Nenorocita, pe care, personal, o ador, indiferent cine ar fi ea, v-a umilit, v-a pus coarne, v-a acceptat cadourile si a ramas în continuare cu picioarele încrucisate, a profitat de buzunarul dvs., dar s-a culcat cu altul, curva.

Va salut, domnilor. Asteptati-va la tot ce poate fi mai rau. O sa va iau oricum prin surprindere.

Asta am spus eu odata: "Pa, iubitule! Ma duc sa dansez putin"

 - Ma duc sa fiu frumoasa si stralucitoare si sa dansez cu fetele într-un club. Sigur nu te plictisesti aici, singur si intelectual?
 - Nu, îmi spuse el si zâmbi cald. O sa te astept printre carti. O sa fii frumoasa si ei o sa te adore.
 - Si eu o sa-i sfidez si o sa le întorc spatele. Si o sa fiu indiferenta si aroganta, si când nimeni nu o sa fie atent, o sa trag cu ochiul spre usa, sa vad daca nu cumva ti-ai abandonat amantele-carti de dragul meu…si apoi o sa bem un pahar de vin si o sa te privesc de parca nu te-am mai vazut niciodata si tu o sa ma cercetezi neîncrezator, ca pe una dintre teoriile tale si o sa ramânem asa suspendati într-o clipa, în timp.
El mai zâmbi o data, ca unei fetite de 5 ani care îti povesteste atât de însufletita Cenusareasa, de parca ar fi convinsa ca n-ai mai auzit-o niciodata.
 - Hai, mergi si distreaza-te. O sa te surprind mai târziu.
M-am apropiat mai mult, ca sa ma conving ca nu are o cireasa în loc de buza. Nu avea. Era ceva mai bun. Asa ca i-am închis în minte zâmbetul si am plecat fericita. Dragostea e atunci când esti fericit chiar si când nu e lânga tine.

Asta ai spus odata: "Mersi, dar nu.."

     "Nu acum. Nu pot acum. Adica nu e nimic în neregula cu tine, numai ca nu pot acum. Nici mâine. Poimâine sunt ocupat, iar raspoi…nu, uite, saptamâna asta nu pot. Da. Nu pot saptamâna asta. Asta pot sa-ti spun sigur, ca saptamâna asta nu pot. Nici dupa nu cred. Adica saptamâna viitoare o sa fiu ocupat, iar peste doua saptamâni o sa continui sa trag de timp, ca si acum, asa ca nu conta prea mult pe ce zic. Adica mersi, apreciez, nu e nimic în neregula cu tine, chiar nu, dar nu pot acum. Poate…adica nu. Fara poate. Sunt destul de sigur ca acum nu, si nici nu cred ca exista un poate. Adica poate cine stie ce se poate întâmpla cu viata omului, nu? Dar din cum vad eu lucrurile…nu, nu te vad în viata mea, adica nu acum. Nu, nu pot acum. Mersi, dar nu."

Un vis si o speranta

     Am avut un vis ciudat de frumos ieri noapte...Care ? Pai daca il scriu aici o sa contrazic singura avand in vedere ceea ce ti.am spus azi...Ok...fie..treaca mearga de la mine..doar esti si tu om, esti curios, timid, dar si rau cateodata (in sensul bun)...asa cum esti, Tu...ai ceva al tau si apreciez asta, nu ca mi.ar placea Doamne fereste :P
     Spuneam ca la cat am plans ieri noapte...visul a compensat cu mult nenorocitele alea de ore in care m.am gandit doar la tine si la 'situatie'...bun...! 
     Am visat, deci am visat ca am adormit...chiar daca dormeam in timp ce visam...si m.ai sunat tu, care desi trebuia sa ma suni n.ai facut.o,asta pana sa fii adormit in realitate...in fine, si...unde eram? aaa...m.ai sunat si mi.ai spus primul 'Te iubesc'...si ca un fel de certitudine m.ai chemat jos...jos evident, erai tu, ca daca era vreo teapa, fie vis fie realitate, te bateam, erai tu si teoretic mi.ai spus al doilea 'Te iubesc' desi practic...
     Intradevar...un vis simplu dar totodata superb...a compensat ce sa mai ! Si gata atat am avut de spus. Am mentionat faptul ca imi este dor de tine ? Sau faptul ca dabea astept sa te vad ? Ar fi doua lucruri echivalente, dar amandoua maresc cu mult dorul asta de tine, il intensifica ! 

Stelele care cad...

     Imi place sa cred ca stelele care cad nu pier ci se duc pe un alt cer, asa cum spun cei de la Taxi intr.o melodie superba de.a lor...Ok...nu stiu unde se duc stele care cad, dar doua dintre ele stiu cu siguranta unde s.au dus atunci cand au cazut. Unde ? Hihihi...asta n.am sa va spun, insa cine ma va cunoaste in real life, si nu doar din scrieri...va observa si va afla totodata raspunsul.

     Oare unde s.or duce stelele care cad ? Sunt mari intradevar...niste 'bolovani' imensi...sa ajunga oare doar cenusa lor pe Pamant ? Cate stele au fost descoperite pe planeta noastra oare ?...Hmmm...si as mai avea o nelamurire...Daca si de pe Venus se vede cum cad stelele. "Bai...come on..stelele nu cad 'Dom'le'...stelele mor si gata...!" :)) - asta era vorba cuiva -

     Ok, imi place sa ma uit la stele...ma linisteste...la mare noaptea se vad stelele superb, si ar mai fi si sunetul valurilor..hmmm...nice senzation :D ! Imi place sa privesc stelele de oriunde numai sa se vada clar! Si ma uit cu orele...am senzatia de foarte multe ori ca pur si simplu stelele sunt niste puncte fosforescente pictate de un pictor care a stat toata viata in inchisoare datorita faptului ca a furat vopseaua fosforescenta dintr.un magazin de vopsele (normal)...hmm..hai k asta cu pictorul n.a fost funny deloc...dar cateodata stau si imi imaginez pictorul furand vopseaua aia :)) ! De multe ori stau si ma gandesc cum ar arata stelele pe tavanul din camera mea...frumos peisaj as avea cand ma bag in pat la somn...as mai instala un reflector pentru a.l asemana cu luna si gata :)) !

     Gata...am inceput sa delirez...eu inchei ! Kisses ;;)

A fost...si a revenit !

a fost...o fetita careia ii placea la nebunie 
marea, ar fi facut orice sa vada macar o clipa

in fiecare zi marea. Pentru ca nu avea cum sa 

o vada in fiecare zi, micuta isi dorea din ce in ce mai mult sa se afle acolo unde valurile ating tarmul plin de scoici. Acesteia ii placea culoarea verde foarte mult deoarece considera ca este culoarea puritatii, la fel ca sufletul ei, ii placea atat de mult verdele pentru ca in jurul ei era numai verde. Era o fire foarte sensibila si totodata glumeata...facea din orice cuvant, orice lucru o gluma doar pentru a nu o vedea cei din jurul ei ca este trista si ca ii venea sa planga mai tot timpul. Toata lumea se minuna de ochii acesteia, ochii ei verzi dar foarte tristi, avea intotdeauna ochii tristi, la fel ca si sufletul ei. Nu avea multi prieteni, insa cei care erau in jurul ei erau oameni si buni si rai, oameni pe care i.a iubit nespus de mult, dar care au dezamagit.o, erau zi de zi in jurul ei deoarece fetita nu putea sta suparata pe ei, iertandu.le toate greselile. Prieteni avea doar 2 sau 3, dar acestia vor ramane mereu prietenii ei.

Intr.o zi, micuta a plecat la mare, unde.i placea atat de mult...dabea astepta sa asculte valurile cum se loveau de malul umed. Ajunsa acolo, a stat o perioada mai lunga, o perioada foarte importanta in viata ei pe care a stiut sa o traiasca din plin fara regrete. Era singura la mare si nimeni nu i se alatura, multi oameni o vedeau adesea plimbandu.se in picioarele goale pe malul apei, insa n.a indraznit nimeni sa se bage in vorba cu ea. Chiar daca era la mare, fetita tot trista era pentru ca era singura, fara putinii ei prieteni de care i se facea dor pe zi ce trecea.

Ultima ei plimbare, ultima clipa de neuitat inainte sa se intoarca acasa avea sa fie cea mai norocoasa, deoarece, timid, un baiat s.a apropiat de ea spunandu.i cat de frumoasa este, si cat de norocos este ca a intalnit.o. Fetita timida si sensibila din fire, l.a apucat de mana pe baiat, care i se parea mai special, si s.au plimbat o vreme pe plaja intunecata. Spre dimineata, cand deja isi facusera multe promisiuni, fata il intreba pe baiat daca o iubeste. Baiatul nestiind ce sa.i raspunda, a tacut privind marea. Aceasta i.a mai spus ca daca o iubeste ar vrea ca el sa faca soarele sa rasara exact in acel moment. Baiatul i.a promis ca.l va face sa rasara, si ca va fi cel mai minunat rasarit din viata ei, numai ca trebuia sa mai astepte cateva clipe. Minutele se scurgeau si fata trebuia sa plece acasa. Soarele nu rasarise. Micuta dezamagita, insa oferindu.i inca o sansa baiatului il lua de mana pe acesta spunandu.i ca vrea sa mearga acasa. S.au ridicat de pe nisip si au inceput sa mearga catre casa. Nu trecu mult timp si baiatul intorcandu.se a zarit soarele ce tocmai rasarea, si i.a spus fetei sa mai astepte o clipa si sa se intoarca. Fata la vederea soarelui a ras pana cand a inceput sa planga de fericire. Ochii ei nu mai erau tristi . Fusese cel mai frumos rasarit din viata ei.

Ajunsi acasa cei doi au continuat un timp sa se vada, erau foarte fericiti...pana intr.o zi cand fata l.a asteptat pe baiat un timp indelungat, insa acesta n.a mai aparut...Din ziua aceea fata a inceput sa planga fara oprire. Nimic nu o putea inveseli si nimeni nu mai reusea sa o faca sa fie fericita si sa zambeasca. Ochii ei erau si mai tristi...buzele ii tremurau incontinuu..se gandea numai la baiat si la dezamagirea din sufletul ei..

Mai departe urma a doua zi, si fata avea sa planga incontinuu, fara ca nici macar sa mai poata glumi pentru a se opri din plans...Si acum, fata plange in continuare...si va plange pana cand ea si el vor unul langa celalalt si vo fi fericiti !

                                                                                         

                                                                                

Lucruri simple

     Cand te.am sunat dormeai...n.am vrut sa te deranjez, iarta.ma dar vroiam sa.ti spun ca...

     Stii,
o floare traieste pana se ofileste;
un pix scrie pana i se consuma pasta;
televizorul functioneaza pana ce cedeaza;
sapunul te curata pana se topeste;
inghetata te.ndulceste pana nu mai e;
ti.e sete de apa pana termini sticla;
fumezi tigara pana ce ajungi la filtru;
privesti o stea pana ce aceasta se prabuseste in van;
mirosi frumos pana se consuma parfumul;
porti bluza pana se murdareste;
asculti o melodie pana cand se termina;
te bucuri de iarna pana cand aceasta trece;
fiintele traiesc pana mor;
soarele straluceste pana apune;

     N.am vrut sa spun nimic, stiu ca stii toate acestea, insa gandeste.te ca asa sunt si eu..

     Ai observat...?
privesc cu ajutorul sufletului tau deshis; nu.ti inchide sufletul in fata mea, ai vrea ca eu sa orbesc?

zambesc neincetat la vederea ta; nu ma evita, ai vrea sa ma vezi plangand mereu?

sunt frumoasa si pura atunci cand sunt langa tine; nu ma parasi, ai vrea sa imi ascund chipul in fata celorlalti?

sunt puternica datorita saruturilor tale; nu inceta sa ma saruti, doresti sa ma vezi la pamant?

respir cu ajutorul existentei tale; nu te.ndeparta, alta sursa de aer nu mai exista..

traiesc, supravietuiesc prin tine, prin dragostea ta; nu inceta sa te gandesti la mine, cu fiecare gand de.al tau mai putin mi se scurge o picatura din viata !

Eu sunt aici, dar tu nu ma vezi

     L.am luat de mana si l.am intrebat de el...mirandu.se i.am luat obrajii in maini si l.am sarutat...am inchis ochii pentru a pastra clipa in suflet..m.a respins.

     I.am spus sa ma salveze, dar a lasat privirea in jos...

     I.am strigat ca.l iubesc si a strans din ochi ca si cum ar fi vrut sa nu ma auda...

     L.am implorat cerandu.i atentie, i.am spus ca este totul pentru mine, insa s.a intors cu spatele...

     Am cazut in genunchi plangand incercand sa.l fac sa ma asculte...si.a sters lacrimile de la ochi si a plecat...

     Dezamagita m.am ridicat si plangand in hohote am fugit unde am vazut cu ohii. 

     Cand m.am oprit din plans si am facut urmatorul pas, era nisip, era putin umed si rece...

     Am ridicat privirea, ajunsesem la mare, am zambit pana am inceput sa plang din nou...

     Am intrebat marea daca ma primeste si m.a primit...am stat pana ce soarele a rasarit

     Marea m.a salvat, m.a ajutat sa uit...

     Cand m.am intors era totul schimbat, parca timpul se scursese mai repede aici...

     Trandafirii din fata casei erau ofiliti...

     In fata usii ma astepta el

     Mi.a zambit si mi.a spus sa astept o clipa,

     I.am zambit inapoi si i.am spus ca nu am o clipa la dispozitie..

     M.a luat in brate repetandu.mi la nesfarsit cat de dor ii este de mine;

     I.am desprins bratele de corpul meu si m.am uitat in ochii lui

     El insa si.a tintuit privirea la picioarele mele pline de nisip

     Eram desculta

     I.am spus ca sunt obosita, am trecut pe langa el incercand sa deschid usa..

     Mi.a prins mana incercand sa ma convinga ca eu sunt fericirea pentru el;

     Am tacut, uitandu.ma in alta parte

     Mi.a intors chipul spre el si m.a intrebat ce.mi lipseste

     Cu un zambet detasat i.am raspuns

     Iubirea...

     

     

O cafea si restul...

     Era singur, s.a asezat la o masa de unde putea privi marea...

  - As dori o cafea. Mi.a spus ingnorandu.ma cu privirea si uitandu.se doar la mare...
  - Simpla ? Fara lapte ? Fara zahar ? L.am intrebat..

     M.a privit putin curios si apoi uitandu.se in jos :

   - Cum doresti tu..

     Am fost surprinsa, nimeni nu.mi ceruse asa ceva pana acum. M.am hotarat sa.i pun si lapte si zahar la cafea. Cat timp s.a facut cafeaua l.am privit nesigura cum se uita la mare, nu si.a clintit privirea nici macar o secunda de la peisaj.
     Am revenit cu cafeaua..

   - Cafeaua dumneavoastra..
   - Multumesc, insa as mai dori una!
   - La fel ?
   - Nu, doar cu putin zahar...

     Am crezut ca este o gluma, insa am facut si cealalta cafea. Am pus.o pe masa in fata lui, acum avea doua cafele..

   - Cafeaua dumneavoastra..
   - Multumesc!
   - Cu placere..i.am raspuns.
   - Poti sa iei un loc! aratandu.mi scaunul din fata lui.

     Putin speriata si surprinsa m.am asezat...

   - Poftim. Mi.a spus, punandu.mi prima cafea care i.o adusesem in fata,insa uitandu.se in continuare la mare.
   - Multumesc! i.am spus
   - Iti place ?
   - Mai beau din cand in cand,insa nu vreau sa.mi fac un obicei din asta! am zis ca sa nu.l fac sa se simta prost, desi nu.mi placea cafeaua.

     A zambit..si s.a uitat in cana din fata lui care era aproape goala..

   - Nu cafeaua, marea...iti place ? m.a intrebat

     Putin rusinata, am incercat sa.i raspund, dar aveam mintea goala...nu mai stiam nimic. M.am intors sa ma uit la mare, poate reuseam sa prind vreo idee...ce frumosa era...mult mai frumoasa ca pana in momentul acela.

   - Gata ! a spus pe un ton putin mai ridicat, iar apoi auzindu.se cana trantindu.se usor pe masa.
   - Sa va mai aduc una. L.am intrebat politicoasa...
   - Nu, multumesc.. a zis uitandu.se la mine

     Avea ochii albastri...niste ochi mari, se vedea culoarea atat de clar. Incercam sa ma gandesc de ce ii placea marea atat de mult...

   - Ai terminat ? m.a intrebat intrerupandu.mi gandurile

     Fara sa.mi fi dat seama, m.am uitat in cana si era goala...era ciudat pentru ca nu.mi aminteam sa fii baut cafeaua..

   - Da, a fost foarte buna! am spus putin surprinsa..
   - Nu.ti place nu e asa ? m.a intrebat..
   - Ba da, cel mai mult, nu m.as plictisi niciodata sa o privesc. i.am raspuns intorcandu.ma si privind marea.
   - Si cafeaua ? m.a intrebat razand..

     M.am intors, m.am uitat la el si apoi in cana...

   - Ce s.a intamplat ? mi s.a adresat curios.
   - Am aruncat amintirile in cana asta.. am spus
   - Ce.ti amintesti ?
   - Doar de sufletul meu, l.am aruncat si pe el...
   - Cum mai traiesti ? m.a intrebat cu o voce trista..
   - Nu stiu, am aruncat tot...i.am raspuns..
   - Si oamenii ? 
   - Da..
   - Si marea ?
   - Da..
   - Si mai ce ?
   - Timpul, cred...si dragostea, culoarea ochilor mei...i.am spus confuza
   - Verde ? m.a intrebat
   - De unde stii ? l.am intrebat la randul meu
   - Alta culoare nu se potrivea ochilor tai. mi.a raspuns
   - Am aruncat pana si speranta...am adaugat dezamagita.
   - Si cum mai visezi ? m.a intrebat uimit
   - Prin tine, i.am raspuns.
   - M.ai aruncat pana si pe mine ? a continuat sa ma intrebe
   - Da, dar cand ai cazut nu te.ai lovit. l.am asigurat
   - De ce ?
   - Ai cazut pe inima mea...am completat.
   - Pai, ti.ai aruncat si inima ?
   - Da, desigur, ea a fost prima pe care am aruncat.o, acum e la fund..
   - Inseamna ca eu  am fost al doilea cand m.ai aruncat. a incercat sa.si dea seama
   - Nu ! am spus convinsa..Tu ai fost ultimul !
   - Cum asa ? Si nu m.am lovit de amintirile tale si de suflet ? m.a intrebat
   - Ba da, dar nu te.ai lovit, ai trecut prin ele...i.am explicat.
   - Si nu te.a durut ? mi s.a adresat
   - Ma doare...i.am raspuns
   - Deci, durerea ai pastrat.o! a zis incercand sa afle..
   - Nu...am aruncat.o in cana ta ! i.am spus
   - Doar durerea ? m.a intrebat curios
   - Durerea, dezamagirea si dorul..
   - Si...a incercat sa.mi spuna
   - Si atat ! am completat
   - Viata ai pastrat.o ? m.a mai intrebat
   - Tocmai am baut.o ! i.am raspuns
   - Ti.a fost sete ?
   - Mi.e sete doar cand sunt cu tine...i.am spus
   - De ce ? m.a intrebat incert..
   - Pentru ca beau din tine, beau din viata...l.am anuntat.
   - Iar tu ? a spus trist..
   - M.as arunca si eu, dar mi.e teama sa nu ma inec..i.am spus la fel de trista
   - Te ajut eu sa supravietuiesti..a spus binevoitor
   - Nu ai cum, tu ai ramas in inima mea...l.am avertizat...
      Dar nu.ti face probleme, vei ramane mereu acolo...am adaugat

     N.a mai spus nimic, si.a mutat privirea din nou spre mare...si m.am intors si eu sa o privesc...apoi mi.a spus:

   - Mai adu.mi o cafea te rog frumos..
   - Imediat..La fel, cu putin zahar?i.am spus
   - Nu, cum vrei tu...mi.a raspuns

     M.am ridicat si mi se parea ca sunt obosita, eram trista...
     Cand m.am intors cu cafeaua, nu mai era, dar nici canile...
     M.am asezat in locul lui si am privit marea...soarele rasarea, valurile atingeau nisipul parca mangaindu.l, era cald...am inceput sa zambesc...mi.am dat seama ca  nu aruncasem nimic, doar am visat...te.am visat...