sâmbătă, 12 aprilie 2008
Putina destindere...
Satul era amenintat de viitura. Toata lumea alerga disperata sa-si salveze bunurile si pe ei insisi din calea prapadului, numai Ion, mai credincios din fire, nu se agita deloc. Vecinii lui il intreaba:
- Ce faci, Ioane? Nu vezi ca vin apele peste noi?!? Fugi, salveaza-te!
- Nici nu ma gandesc! Eu stau aici cuminte, ca ma salveaza Dumnezeu...
Zis si facut. Vin suvoaiele peste sat. Ion, se urca pe acoperisul casei si sta si asteapta. Un grup de oameni trece pe langa casa lui intr-o barca de salvare.
- Ce faci, Ioane, acolo sus? Sari in barca, ca ai sa te ineci!
- Nu, raman aici! Dumnezeu e mare si puternic si ma va salva!
- Treaba ta!
Mai sta ce mai sta, trece si cea de-a doua barca pe langa el.
- Hai, Ioane, sari in barca si salveaza-te!
- Nu, nu! Dumnezeu e mare si ma va salva!
- Ma, Ioane, esti nebun, hai odata, ca te ia apa!
- Nu!
Pleaca si a doua barca. La cea de a treia barca, povestea se repeta.
Apoi, Ion moare inecat si ajunge in Rai. Ajuns la portile Raiului, furios nevoie mare, bate cu putere si cere sa fie lasat sa vorbeasca cu Dumnezeu.
- Pai bine, Doamne! Eu ma rog atata la tine... iti dau toata increderea mea si tu ma lasi sa mor?!?
- Cum ziceai ca te cheama? intreaba Dumnezeu.
- Ion.
Cauta Dumnezeu in registru si gaseste numele lui Ion.
- Mai, Ioane, nu stiu cum sa-ti spun... dar la mine aici apare ca am trimis trei barci dupa tine.
- Ce faci, Ioane? Nu vezi ca vin apele peste noi?!? Fugi, salveaza-te!
- Nici nu ma gandesc! Eu stau aici cuminte, ca ma salveaza Dumnezeu...
Zis si facut. Vin suvoaiele peste sat. Ion, se urca pe acoperisul casei si sta si asteapta. Un grup de oameni trece pe langa casa lui intr-o barca de salvare.
- Ce faci, Ioane, acolo sus? Sari in barca, ca ai sa te ineci!
- Nu, raman aici! Dumnezeu e mare si puternic si ma va salva!
- Treaba ta!
Mai sta ce mai sta, trece si cea de-a doua barca pe langa el.
- Hai, Ioane, sari in barca si salveaza-te!
- Nu, nu! Dumnezeu e mare si ma va salva!
- Ma, Ioane, esti nebun, hai odata, ca te ia apa!
- Nu!
Pleaca si a doua barca. La cea de a treia barca, povestea se repeta.
Apoi, Ion moare inecat si ajunge in Rai. Ajuns la portile Raiului, furios nevoie mare, bate cu putere si cere sa fie lasat sa vorbeasca cu Dumnezeu.
- Pai bine, Doamne! Eu ma rog atata la tine... iti dau toata increderea mea si tu ma lasi sa mor?!?
- Cum ziceai ca te cheama? intreaba Dumnezeu.
- Ion.
Cauta Dumnezeu in registru si gaseste numele lui Ion.
- Mai, Ioane, nu stiu cum sa-ti spun... dar la mine aici apare ca am trimis trei barci dupa tine.
Romanţă fără muzică (În seara când ne-om întâlni)
În seara când ne-om întâlni -
Căci va veni şi seara-aceea -
În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint
Şi-ţi voi citi
Capitole din epopeea
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om întâlni
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:
- Voieşti sau nu să fii a mea?
În seara când ne vom iubi -
Căci va veni şi seara-aceea -
În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă
Ne vom închide-apoi în casă
Şi vom zvârli în stradă cheia...
Şi-n seaca când ne vom iubi
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:
- Voieşti să nu mai fii a mea?...
Şi-n seara când ne-om despărţi -
Căci va veni şi seara-aceea -
Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint,
Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa
În cartea roză-a epopeii
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om despărţi
Te voi ruga,
Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit 'naintea ta:
- Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea!...
Ion Minulescu
Căci va veni şi seara-aceea -
În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint
Şi-ţi voi citi
Capitole din epopeea
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om întâlni
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:
- Voieşti sau nu să fii a mea?
În seara când ne vom iubi -
Căci va veni şi seara-aceea -
În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă
Ne vom închide-apoi în casă
Şi vom zvârli în stradă cheia...
Şi-n seaca când ne vom iubi
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:
- Voieşti să nu mai fii a mea?...
Şi-n seara când ne-om despărţi -
Căci va veni şi seara-aceea -
Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint,
Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa
În cartea roză-a epopeii
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om despărţi
Te voi ruga,
Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit 'naintea ta:
- Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea!...
Ion Minulescu
Iertările
Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă
Că ochii mei sunt când senini când verzi
Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
Ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi.
Văd lumea prin lunete măritoare
Si vad grădini cu arme mari de foc
Sub mâna mea deja planeta moare
Si în urechi am continentul rock.
Ai să ma ierţi că sunt labilitate
Că trec peste extreme fulgerând
Ai să mă ierţi preablândul meu de toate
Eu sunt nemuritorea ta de rând.
Ai să ma ierţi că nu pot fără tine
Si dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
Mie, pierzându-te-mi va fi mai bine
Eu trista cea mai libera dintre toţi.
Si cum se-ntâmplă moartea să le spele
Pe toate-nobilându-le fictiv
Ai să te-apleci deasupra morţii mele
Si tot ai să mă ierţi definitiv.
Ai să mă ierţi în fiecare noapte
Si-am să te mint în fiecare zi
Si cât putea-va sufletul să rabde
Cu cât îţi voi greşi te voi iubi.
joi, 10 aprilie 2008
Rudy si călăul (epopee tragicomică în rimă unică) de Radu Stefanescu
Prefaţă
In ţara poeziei, sunt doar un călător,
Pe strada elegiei, modestul trecător
Ce-n tainică emoţie, îngână truditor
Sonete şi catrene, ce le culege-n zbor
Şi le recită-n şoaptă, privind jinduitor
La Marele Maestru, al Vorbei Ziditor!
Intrigă
Era o zi senină, stăteam la semafor
Privind magia verii cu-n aer visător
Când Rudy Valentino, în frac strălucitor
Coboară din BMW-ul cu tigri in motor
Să îşi salute gloata, ce-aşteaptă răbdător
Pe stradă-n faţa porţii. Urcat in foişor,
Veghează bodyguardul, cu trup de malaxor,
Şi ochi de gheaţă, sumbru, fidel apărător
Al nobilei fiinţe. De hoaţe ginitor,
Se-ncruntă matahala la orice-admirator
Ce-n mare disperare, vânat si vânător,
I-ar macula stăpânul, cu ochi devorator!
Scurtă pauză
Vă rog să mă scuzaţi! Nu sunt un narator
La înălţimea scenei ce-mi umple de fior
Şi exaltare trupul. Mă duc la dozator
Sa mai golesc o halbă(De bere doritor
A fost şi Minulescu, ce-n nopţile de dor,
Işi mai trata iubita, ba chiar şi-un creditor)
Final neaşteptat
Revin la povestire. Cum behăiau, în cor,
Cerşind autografe, cam fără nici un spor,
In gloata lui de fane zăresc un cerşetor!
Avea un aer paşnic, deşi inşelător
Şi se mişca cam jalnic, împins în cărucior…
(Nimic nu-mi scapă, frate, sunt fin observator)
Maestru-l detectează şi paşii pe covor
Şi-aşterne ca un rege. Se dau din calea lor
In lături nechemaţii! Si atunci, surprinzător,
Maestrul Rudy-i sare, la gât, îngrozitor,
Şi strigă cu turbare:" Chiar dac-ar fi să mor,
Scăpaţi-ma de ăsta! Cristescu-i, controlor!
In atelier e cenzor, şi-n gloată dictator,
Ordon, rădeti-i scalpul, cu grijă, por cu por!"
Şi îşi încheie fraza c-un pumn devastator…
In ţara poeziei, sunt doar un călător,
Pe strada elegiei, modestul trecător
Ce-n tainică emoţie, îngână truditor
Sonete şi catrene, ce le culege-n zbor
Şi le recită-n şoaptă, privind jinduitor
La Marele Maestru, al Vorbei Ziditor!
Intrigă
Era o zi senină, stăteam la semafor
Privind magia verii cu-n aer visător
Când Rudy Valentino, în frac strălucitor
Coboară din BMW-ul cu tigri in motor
Să îşi salute gloata, ce-aşteaptă răbdător
Pe stradă-n faţa porţii. Urcat in foişor,
Veghează bodyguardul, cu trup de malaxor,
Şi ochi de gheaţă, sumbru, fidel apărător
Al nobilei fiinţe. De hoaţe ginitor,
Se-ncruntă matahala la orice-admirator
Ce-n mare disperare, vânat si vânător,
I-ar macula stăpânul, cu ochi devorator!
Scurtă pauză
Vă rog să mă scuzaţi! Nu sunt un narator
La înălţimea scenei ce-mi umple de fior
Şi exaltare trupul. Mă duc la dozator
Sa mai golesc o halbă(De bere doritor
A fost şi Minulescu, ce-n nopţile de dor,
Işi mai trata iubita, ba chiar şi-un creditor)
Final neaşteptat
Revin la povestire. Cum behăiau, în cor,
Cerşind autografe, cam fără nici un spor,
In gloata lui de fane zăresc un cerşetor!
Avea un aer paşnic, deşi inşelător
Şi se mişca cam jalnic, împins în cărucior…
(Nimic nu-mi scapă, frate, sunt fin observator)
Maestru-l detectează şi paşii pe covor
Şi-aşterne ca un rege. Se dau din calea lor
In lături nechemaţii! Si atunci, surprinzător,
Maestrul Rudy-i sare, la gât, îngrozitor,
Şi strigă cu turbare:" Chiar dac-ar fi să mor,
Scăpaţi-ma de ăsta! Cristescu-i, controlor!
In atelier e cenzor, şi-n gloată dictator,
Ordon, rădeti-i scalpul, cu grijă, por cu por!"
Şi îşi încheie fraza c-un pumn devastator…
POVESTEA TACUTA A UNEI IUBIRI
Ea il privea intrebatoare
Dar foarte intelegatoare,
El o privea tacut si dus
Si ...Doamne,cate-avea de spus!
Dar ea citi in ochii lui
Usor mongolici si caprui
Si-ntreg discursul pregatit
Intr-un suras s-a convertit.
Cu un suras ea a patruns
Iar el mai tare se pierdu
Rosii puternic si tacu.
Ce cantec nemaiauzit
Taceri de pusti indragostit
Nu ti se-ntampla-n viata des
Sa taci cu-atata inteles.
Ea pricepand tacerea lui
Tacerea indragostitului
Dadu raspuns tacerii lui.
Tacerea tinerei femei
Sau a panterii care-asteapta
Caci ea era putin mai coapta
Si pentru-i ochii minunati
Murisera cativa barbati.
Dar in tacerea dintre ei
Au prins a inflorii scantei.
El nu stiu a se feri
Si se aprinse-n flacari vii
Ardea frumos.Un rug sfintit
Cum arde-un pusti indragostit
Cu jar aprins in ochii lui
Usor mongolici si caprui
Ei ii placu se incalzi
Isi fripse buzele-aramii
Si se retrase in tacere.
Apucatura de muiere
Cu toane fara de-nteles
Cu toale ce se schimba des
Si c-o nevoie de arginti
De scoate diavolul din minti.
El astepta nedumerit
Prostii de pusti indragostit.
Si-o cauta cu ochii lui
Usor mongolici si caprui
Inlacrimati si plin de dor
Cu acelasi jar dogoritor
Cu-acelasi cantec nerostit
Taceri de pusti indragostit
O regasi razand senin
Si dogorind la foc strain
Schimband privirile-n tacere
Apucatura de muiere
Cu toane fara de-nteles
Cu toale ce se schimba des
Si c-o nevoie de arginti
De scoate diavolul din minti.
El nu crezu ca e mintit
Era un pusti indragostit
O rechema in ochii lui
Usor mongolici si caprui.
Dar ea-ntacere se pierdu,
Si el in fine pricepu.
Si bietul suflet chinuit
Un chin de pusti indragostit
Cuprins de flacari de nestins
Pe panza apei s-a intins
Pierind cum focu-n apa piere
In bezna adanca si tacere.
In urma celui ce-a murit
Un prost de pusti indragostit
Treceau cu capete plecate
Taceri de inimi sfaramate.
De la extaz pan'la durere
Incepe totul in tacere.
Dar foarte intelegatoare,
El o privea tacut si dus
Si ...Doamne,cate-avea de spus!
Dar ea citi in ochii lui
Usor mongolici si caprui
Si-ntreg discursul pregatit
Intr-un suras s-a convertit.
Cu un suras ea a patruns
Iar el mai tare se pierdu
Rosii puternic si tacu.
Ce cantec nemaiauzit
Taceri de pusti indragostit
Nu ti se-ntampla-n viata des
Sa taci cu-atata inteles.
Ea pricepand tacerea lui
Tacerea indragostitului
Dadu raspuns tacerii lui.
Tacerea tinerei femei
Sau a panterii care-asteapta
Caci ea era putin mai coapta
Si pentru-i ochii minunati
Murisera cativa barbati.
Dar in tacerea dintre ei
Au prins a inflorii scantei.
El nu stiu a se feri
Si se aprinse-n flacari vii
Ardea frumos.Un rug sfintit
Cum arde-un pusti indragostit
Cu jar aprins in ochii lui
Usor mongolici si caprui
Ei ii placu se incalzi
Isi fripse buzele-aramii
Si se retrase in tacere.
Apucatura de muiere
Cu toane fara de-nteles
Cu toale ce se schimba des
Si c-o nevoie de arginti
De scoate diavolul din minti.
El astepta nedumerit
Prostii de pusti indragostit.
Si-o cauta cu ochii lui
Usor mongolici si caprui
Inlacrimati si plin de dor
Cu acelasi jar dogoritor
Cu-acelasi cantec nerostit
Taceri de pusti indragostit
O regasi razand senin
Si dogorind la foc strain
Schimband privirile-n tacere
Apucatura de muiere
Cu toane fara de-nteles
Cu toale ce se schimba des
Si c-o nevoie de arginti
De scoate diavolul din minti.
El nu crezu ca e mintit
Era un pusti indragostit
O rechema in ochii lui
Usor mongolici si caprui.
Dar ea-ntacere se pierdu,
Si el in fine pricepu.
Si bietul suflet chinuit
Un chin de pusti indragostit
Cuprins de flacari de nestins
Pe panza apei s-a intins
Pierind cum focu-n apa piere
In bezna adanca si tacere.
In urma celui ce-a murit
Un prost de pusti indragostit
Treceau cu capete plecate
Taceri de inimi sfaramate.
De la extaz pan'la durere
Incepe totul in tacere.
Te iubesc fara cuvinte
Când nu îţi spun că te iubesc să ştii că te iubesc mai mult
Eşti un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac şi să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte
Când uit să-ţi spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Şi să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare…
Secundă-ţi sunt într-un abis, eşti clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare
Când nu ţi-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Şi neştiind că te ador, mi-ai plâns în braţe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simţeai să mă agaţe
Când nu-ţi voi spune te iubesc, să ştii că te iubesc din nou
Şi-ţi scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăţa cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu ştiu să-ţi spun că te iubesc fără cuvinte…
Mariana Kabbout
Eşti un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac şi să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte
Când uit să-ţi spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Şi să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare…
Secundă-ţi sunt într-un abis, eşti clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare
Când nu ţi-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Şi neştiind că te ador, mi-ai plâns în braţe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simţeai să mă agaţe
Când nu-ţi voi spune te iubesc, să ştii că te iubesc din nou
Şi-ţi scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăţa cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu ştiu să-ţi spun că te iubesc fără cuvinte…
Mariana Kabbout
Lumini si umbre
Ai ochii negri, mincinosi si rai
...Fantanile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licarind in fund,
Ce ma atrag spre-adanc – ca ochii tai.
Cand vreau sa plec, ma tii in loc cu un cuvant.
Asa se zbat copacii in furtuna :
Ca pentru fuga crengile-si aduna –
Dar radacina-i leaga de pamant
...De azi incolo n-am sa-l mai iubesc
...Dar cand ii vad privirile pagane
Si zambetul copilaresc,
Ma jur ca n-am sa-l mai iubesc – de mane!
Pe zi ce trece-ti seaman tot mai mult
...Asa, izvorul ce se-arunca-n balta
Se-nvaluie cu malul laolalta,
Si-n loc sa-i spele apele verzui
–Isi tulbura izvorul apa lui
...Arar in ochi-mi dragostea surade
...Si buruiana plina de pripoane,
In ciuda stancii goale si aride,
Tot infloreste, vara, cate-o floare.
Vorbeste-mi bland, mi-e inima bolnava
...Iubirea m-a intampinat cu ura :
In loc sa-mi toarne cate-o picatura,
Mi-a dat, intreaga, cupa-i cu otrava.
Cand voi pleca ma vei uita usor
Si stiu ca nici nu s-ar putea altfel :
Abia o clipa valul calator
Pastreaza chipul oglindit in el
...Mi-e fata impietrita ca o masca
Si-n ochi lumina-i gata sa se stinga .
...Chiar diamantului, ca sa sclipeasca,
Ii trebuie o raza s-o rasfranga
...In clipa cea din urma-a judecatii,
Isi vor primi zadarnica rasplata
Si ochii tai – ca n-au stiu sa planga,
Si ochii mei – ca n-au ras niciodata.
Nu-mi mai aduce flori de liliac,
Nici zambetele tale inflorite
–Ca primavara noastra care-ncepe
E trista ca o toamna pe sfarsite
...Pastreaza-mi mana ta intr-ale tale,
Sa stam asa, alaturi amandoi
...Nu simti ce singuri am ramas pe lume
De cand iubirea nu mai e cu noi ?
Ma urmaresti ca pasarea de prada,
Ma iscodesti cu ochii reci si rai
–Si uiti ca, daca-s urme pe zapada,
Noroiul e lasat de pasii tai
...De catva timp, in fiecare seara
Mi-aduce somnul cate-un vis ciudat
Si-ata de trist, ca nu mai stiu anume
De l-am trait, ori numai l-am visat
...Iubirea-ntarziata se anina
De zambetele tale-nselatoare,
Cum se anina florile-n gradina
De ultimele raze de la soare
...Azi mi-a venit cu ochii calzi si buni,
Si nu l-am intrebat de unde vine :
Pe floarea de pe marginea de drum
N-o-ntrebi de-i inflorita pentru tine
...Te vad mereu ca-n clipa de pe urma :
Incremenit in capul scarii,
Cu zambetul uitat in coltul gurii,
Si-n ochi – taisul crud al nepasarii
...Iubirea ta nu creste si nu moare,
Ci totdeauna-i rece si egala :
E ca o floare artificiala
Pe-o pajiste cu maci arzand in soare
...Am vrut, in ciuda zambetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrima sa storc
Si am plecat, sa nu ma mai intorc
...Dar azi din zori de zi iti umblu-n cale !
Esti rau. Dar cand aud c-o spune altul,
Ma uit in jos, si strang din pumni, si tac :
Ca numai eu, in toata lumea asta,
Am dreptul sa te cert ... si sa te-mpac !
Azi imi vorbesti de luna si de stele,
Ti-e glasul bland si ochii de ispita.
Dar porti in suflet, vesnic, incoltita,
Samanta aspra-a suferintii mele
...Iubirea ta de-a pururi schimbatoare
Imprastie pe vant otrava-i fina,
Ca nu-i albina numai pentru-o floare,
Nici floare pentru-o singura albina
...Ce demon, oare, mi te-a scos in drum ?
...De-ar vrea viata azi sa ma dezlege
Si raiul ei sa mi-l deschida-acum,
Tot iadul nostru dulce l-as alege !
Eu am sa plec cu sufletu-mpacat
Ca nu las nimanuia mostenire
Un suflet greu de ura si iubire,
Banuitor si trist si-nfrigurat
...Am inchinat iubirii trecatoare
Sclipiri de suflet si scantei de rime
– Insangerate jerbe funerare
Pe un mormant in care nu e nime
...M-am resemnat : atat a fost sa fie.
Ma uit cum cade soarele-n apus
Si-astept raspunsuri - care n-or sa vie,
La intrebari – pe care nu le-am pus ...
Otilia Cazimir
...Fantanile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licarind in fund,
Ce ma atrag spre-adanc – ca ochii tai.
Cand vreau sa plec, ma tii in loc cu un cuvant.
Asa se zbat copacii in furtuna :
Ca pentru fuga crengile-si aduna –
Dar radacina-i leaga de pamant
...De azi incolo n-am sa-l mai iubesc
...Dar cand ii vad privirile pagane
Si zambetul copilaresc,
Ma jur ca n-am sa-l mai iubesc – de mane!
Pe zi ce trece-ti seaman tot mai mult
...Asa, izvorul ce se-arunca-n balta
Se-nvaluie cu malul laolalta,
Si-n loc sa-i spele apele verzui
–Isi tulbura izvorul apa lui
...Arar in ochi-mi dragostea surade
...Si buruiana plina de pripoane,
In ciuda stancii goale si aride,
Tot infloreste, vara, cate-o floare.
Vorbeste-mi bland, mi-e inima bolnava
...Iubirea m-a intampinat cu ura :
In loc sa-mi toarne cate-o picatura,
Mi-a dat, intreaga, cupa-i cu otrava.
Cand voi pleca ma vei uita usor
Si stiu ca nici nu s-ar putea altfel :
Abia o clipa valul calator
Pastreaza chipul oglindit in el
...Mi-e fata impietrita ca o masca
Si-n ochi lumina-i gata sa se stinga .
...Chiar diamantului, ca sa sclipeasca,
Ii trebuie o raza s-o rasfranga
...In clipa cea din urma-a judecatii,
Isi vor primi zadarnica rasplata
Si ochii tai – ca n-au stiu sa planga,
Si ochii mei – ca n-au ras niciodata.
Nu-mi mai aduce flori de liliac,
Nici zambetele tale inflorite
–Ca primavara noastra care-ncepe
E trista ca o toamna pe sfarsite
...Pastreaza-mi mana ta intr-ale tale,
Sa stam asa, alaturi amandoi
...Nu simti ce singuri am ramas pe lume
De cand iubirea nu mai e cu noi ?
Ma urmaresti ca pasarea de prada,
Ma iscodesti cu ochii reci si rai
–Si uiti ca, daca-s urme pe zapada,
Noroiul e lasat de pasii tai
...De catva timp, in fiecare seara
Mi-aduce somnul cate-un vis ciudat
Si-ata de trist, ca nu mai stiu anume
De l-am trait, ori numai l-am visat
...Iubirea-ntarziata se anina
De zambetele tale-nselatoare,
Cum se anina florile-n gradina
De ultimele raze de la soare
...Azi mi-a venit cu ochii calzi si buni,
Si nu l-am intrebat de unde vine :
Pe floarea de pe marginea de drum
N-o-ntrebi de-i inflorita pentru tine
...Te vad mereu ca-n clipa de pe urma :
Incremenit in capul scarii,
Cu zambetul uitat in coltul gurii,
Si-n ochi – taisul crud al nepasarii
...Iubirea ta nu creste si nu moare,
Ci totdeauna-i rece si egala :
E ca o floare artificiala
Pe-o pajiste cu maci arzand in soare
...Am vrut, in ciuda zambetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrima sa storc
Si am plecat, sa nu ma mai intorc
...Dar azi din zori de zi iti umblu-n cale !
Esti rau. Dar cand aud c-o spune altul,
Ma uit in jos, si strang din pumni, si tac :
Ca numai eu, in toata lumea asta,
Am dreptul sa te cert ... si sa te-mpac !
Azi imi vorbesti de luna si de stele,
Ti-e glasul bland si ochii de ispita.
Dar porti in suflet, vesnic, incoltita,
Samanta aspra-a suferintii mele
...Iubirea ta de-a pururi schimbatoare
Imprastie pe vant otrava-i fina,
Ca nu-i albina numai pentru-o floare,
Nici floare pentru-o singura albina
...Ce demon, oare, mi te-a scos in drum ?
...De-ar vrea viata azi sa ma dezlege
Si raiul ei sa mi-l deschida-acum,
Tot iadul nostru dulce l-as alege !
Eu am sa plec cu sufletu-mpacat
Ca nu las nimanuia mostenire
Un suflet greu de ura si iubire,
Banuitor si trist si-nfrigurat
...Am inchinat iubirii trecatoare
Sclipiri de suflet si scantei de rime
– Insangerate jerbe funerare
Pe un mormant in care nu e nime
...M-am resemnat : atat a fost sa fie.
Ma uit cum cade soarele-n apus
Si-astept raspunsuri - care n-or sa vie,
La intrebari – pe care nu le-am pus ...
Otilia Cazimir
Scrisoare de bun ramas
Iubito, cata lume intre noi
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut...
Asculta-ma si lasa-ma sa strig
Mi-e frica de-ntuneric si de frig
Si nu mai vreau sa stiu pana la sfarsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit
Cine-a facut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a ramas
Cine si-a smuls peretii rand pe rand
Cine s-antors mereu cu ziua-n gand
cine a pierdut si cine a castigat
De toate inlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult in celalalt
Sub cerul prea strain si prea inalt
Cand am sa uit cum suna glasul tau,
Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele innopta
Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?
Numaratori de ploi din doi in doi
Iubito, cata lume intre noi.
George Tarnea
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut...
Asculta-ma si lasa-ma sa strig
Mi-e frica de-ntuneric si de frig
Si nu mai vreau sa stiu pana la sfarsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit
Cine-a facut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a ramas
Cine si-a smuls peretii rand pe rand
Cine s-antors mereu cu ziua-n gand
cine a pierdut si cine a castigat
De toate inlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult in celalalt
Sub cerul prea strain si prea inalt
Cand am sa uit cum suna glasul tau,
Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele innopta
Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?
Numaratori de ploi din doi in doi
Iubito, cata lume intre noi.
George Tarnea
Mi-e imposibil fara tine - dedicat "tie"..
Nici nu mai stiu daca erai frumoasa
Si nici in ce culori iti sta mai bine,
Stiu doar ca amintirea nu ma lasa
Si ca mi-e imposibil fara tine.
Vizionez femei nenumarate,
Femei interesante ma mai suna,
Dar rece si strain ma simt de toate
Si nu ma vad cu ele impreuna.
Nu pot nici sa-mi explic intreaga drama,
Care-a decurs din intalnirea noastra,
Dar vechiul dor al dragostei ma cheama
Si tu imi faci cu mana la fereastra.
Subtile explicatii cui i-as cere?
Tot prostul face pe interesantul
Si-n condamnarea asta la tacere,
Mai conversez de-a surda, cu neantul.
Si cum sa transformam iubirea-n ura,
De ce nu noi, ci solii sa lucreze,
Si sa patam simtirea cea mai pura,
Punand incendiul tot in paranteze?
N-as vrea sa te-ndarjesc sau sa te sperii,
Nici sa te fac sa te-ndoiesti de tine,
Dar eu te-am adorat fara criterii,
Estet bolnav, al patimii depline.
De dragul tau, am fost cu lumea-n lupta,
Te-am aparat de barfe si de crivat,
Si dupa toata veghea ne-ntrerupta,
Cedez numai in lupta impotriva-ti.
Si totusi tu ai fost cea mai frumoasa,
La mine-n brate iti fusese bine,
Obsesia iubirii nu ma lasa
Si-mi este imposibil fara tine.
Adrian Paunescu
= dedicata tie 'idealule' , stiu ca ti-ar placea =
Astăzi ne despărţim
Astăzi nu mai cîntăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem:-Aşa trebuie sa fie..
Alături ,umbra albastră
pentru adevăruri gândite sta mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasma, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Intre noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blana vărgată.
Nimeni nu va şti ca suntem tot atât de aproape
şi ca, seara,sufletul meu,
ca ţărmul care modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău...
Astăzi nu ne sărutăm, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult timp are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul.
(Stefan Augustin Doinas)
...Cugetari...
Cine este fericit?
Acela pentru care viata cinstita, gandirea dreapta si lucrul greu constituie adevarata bogatie.
Acela care stie sa pretuiasca din inima frumusetea din natura.
Acela care are avere mare in launtrul sau, in personalitatea lui bogata, in caracteru-i fin.
Acela care strange tot ce e mai bun in lumea in care traieste si da altora tot ce are el mai bun.
Niciodata…
…sa nu amani pentru maine datoria ta de astazi!
…sa nu osandesti ceea ce nu intelegi, ceea ce n-ai incercat!
…sa nu fii cel din urma pentru a spune din toata inima, oricui care sufera, ca iei parte la suferinta sa!
…sa nu-ti fie rusine a cere o lamurire, o explicatie pentru orice lucru pe care n-ai avut prilejul sa-l inveti!
…sa nu fii posomorat sau sa cicalesti, aceasta nu-ti va face bine nici tie, nici altora!
…sa nu spui ca iubesti pe aproapele tau, daca nu esti in stare sa suferi pentru el!
…sa nu zici: "Eu nu pot!" daca n-ai incercat de cateva ori sa faci lucrul acela!
…sa nu treci pe langa o nevoie, sau o cerere la care poti raspunde!
…sa nu faci datorii pe care nu esti sigur ca le-ai putea plati!
Fii multumitor…
…ca nu ai deja tot ce iti doresti, pentru ca daca ai avea totul, ce motiv te-ar mai indemna sa faci ceva?
…cand nu stii ceva, pentru ca atunci ai prilejul sa inveti!
…pentru momentele dificile; in aceste momente tu poti sa cresti!
…pentru limitele tale, astfel poti sa realizezi imbunatatiri!
…pentru orice noua provocare, pentru ca atunci iti demonstrezi puterea si caracterul!
…pentru greselile tale, pentru ca ele te vor invata lectii valoroase!
…atunci cand esti obosit; asta inseamna ca ai facut ceva!
Este usor sa fii multumitor pentru lucrurile bune! O viata implinita o vor avea acei care vor fi multumitori si in momentele dificile! Multumirea poate transforma negativul in pozitiv! Gaseste deci o cale de a multumi pentru probleme si atunci ele vor deveni binecuvantari! ???jocul multumirii???
Traieste-ti clipa! Daca vrei sa afli cat valoreaza…
…un an, intreaba un student care a repetat un an de studiu.
…o luna, intreaba o mama care a nascut un copil cu o luna mai devreme.
…o saptamana, intreaba un editor al unui ziar saptamanal.
…o ora, intreaba doi indragostiti care asteapta sa se intalneasca.
…un minut, intreaba pe cineva care tocmai a pierdut trenul.
…o secunda, intreaba un sofer care a reusitsa evite un accident.
…o sutime, intreaba un atlet care a obtinut medalia de argint la Olimpiada.
Pretuieste fiecare moment pe care ti-l da Dumnezeu! Aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni! Ieri este istorie, maine este mister; azi este un dar de la Dumnezeu!
Ce s-ar intampla daca…
…Dumnezeu nu si-ar face timp sa ne binecuvinteze astazi deoarece noi nu ne-am facut timp sa-I multumim ieri?
…Dumnezeu s-ar hotara sa nu ne mai conduca maine deoarece noi nu-L urmam pe El azi?
…nu am mai vedea inflorind nici o floare deoarece noi am murmurat atunci cand Dumnezeu a trimis ploaie?
…Dumnezeu ne-ar lua maine Biblia deoarece noi nu am citit-o azi?
…Dumnezeu nu ne-ar mai trimite nici un mesaj deoarece noi nu il ascultam intotdeauna?
…Dumnezeu nu ar mai fi trimis pe Fiul Sau, deoarece noi credem ca putem plati pretul pacatului nostru?
…usa bisericii s-ar inchide deoarece noi am lipsit de atatea ori atunci cand a fost timp de partasie?
…Dumnezeu nu ne-ar mai iubi deoarece noi nu-i iubim pe cei din jurul nostru?
…Dumnezeu nu ne-ar auzi pe noi azi deoarece noi nu L-am ascultat pe El ieri?
…Dumnezeu ar raspunde rugaciunilor noastre asa cum ii raspundem noi Lui atunci cand El ne cheama in lucrarea Sa?
…Dumnezeu ne-ar indeplini nevoile noastre dupa cum suntem noi de dispusi de a trai pentru El?
Sfaturi vrednice de luat in seama :
Sa nu faci nici o fapta pe care ai dori sa n-o vada Dumnezeu.
Sa nu vorbesti nici un cuvant pe care ai vrea sa nu-l auda Dumnezeu.
Sa nu scrii nimic pe care ai dori ca Dumnezeu sa nu-l citeasca.
Sa nu te duci nicaieri unde te-ai teme sa te intalnesti cu Dumnezeu.
Cand esti intre oameni, vegheaza asupra cuvintelor tale.
Cand esti in familie, vegheaza asupra faptelor tale.
Cand esti singur, vegheaza asupra gandurilor tale.
Sapte lucruri pe care nu le vei regreta niciodata:
Sa arati bunatate unei persoana in varsta.
Sa distrugi o scrisoare scrisa la nervi.
Sa-ti ceri scuze, salvand o prietenie.
Sa opresti o cearta pe cale sa distruga reputatia cuiva.
Sa-l ajuti pe adolescent sa se gaseasca pe el insusi.
Sa-ti faci timp sa faci ceva frumos pentru mama ta.
Sa accepti parerea lui Dumnezeu despre orice lucru.
Cel mai mare dar Ioan 3:16
Fiindca atat de mult - superlativ de intensitate
A iubit Dumnezeu - iubirea la superlativ
Lumea - decadenta la superlativ
Ca a dat - cea mai mare oferta
Pe singurul sau Fiu - cel mai mare dar
Pentru ca oricine - cea mai mare oportunitate
Crede - cea mai mare simplitate
In El - cea mai mare atractie
Sa nu piara - cea mai mare promisiune
Ci - cea mai mare diferenta
Sa aiba - cea mai mare certitudine
Viata vesnica - cea mai mare posesiune
Dragostea
Constiinta datoriei fara dragostea te face morocanos.
Raspunderea fara dragostea te face brutal.
Dreptatea fara dragostea te face dur.
Priceperea fara dragostea te face ipocrit.
Cunoasterea fara dragostea te face incapatanat.
Stapanirea fara dragostea te face avar.
Credinta fara dragostea te face fanatic.
O viata fara dragostea nu are sens.
Ce trebuie sa fac astazi?
Ridica digul, inainte de a veni valtoarea.
Tese-ti haina inainte de a veni iarna.
Aduna graul, inainte de a veni foametea.
Povesteste-le camarazilor tai despre Isus, inainte ca ei sa-si caute alti prieteni.
Povesteste-le camarazilor tai despre dragostea lui Dumnezeu, inainte ca ei sa paraseasca scoala.
Povesteste-le camarazilor tai despre Duhul Sfant, inainte ca ei sa fie dusi la locul de ardere.
(Johnson Ganabaranam)
Nu ma numi…
…Bunatate, daca nu te increzi in mine.
…Stapan, daca nu-mi slujesti.
…Tata, daca nu ma asculti.
…Lumina, daca nu ma vezi.
…Cale, daca nu ma urmezi.
…Intelepciune, daca nu-mi asculti sfatul.
…Frumusete, daca nu ma iubesti.
…Bogat, daca nu vrei sa te ajut.
…Vesnic, daca nu ma cauti.
Daca te condamni tu insuti, nu da vina pe mine.
(insciptie pe o catedrala din Lubeck, Germania)
Imparte…
…painea cu altii, ea are gust doar daca-i franta.
…painea cu altii, painea taiata intareste.
…Cuvantul cu altii, este prea bogat pentru unul singur.
…Cuvantul cu altii, va fi spre eliberarea multora.
…suferinta cu altii, este incercarea fratilor tai.
…suferinta cu altii, porunca Domnului este dragostea.
…Lumina cu altii si va fi alungat intunericul.
…Lumina cu altii pentru ca nimeni sa nu ramana in noapte.
(J. Hansen)
Cand…
…iti este sete, iti dai mai bine seama cat de importanta este apa.
…arde soarele, iti dai mai bine seama cat de importanta este umbra.
…e frig, iti dai mai bine seama cat de important e focul.
…e intuneric, iti dai mai bine seama cat de importanta e lumina.
…esti inchis intr-o incapere, iti dai mai bine seama cat de important e aerul.
…esti cazut, iti dai mai bine seama cat de importanta e puterea Duhului Sfant.
…te apasa pacatul, iti dai mai bine seama cat de importanta este iertartea lui Cristos.
…nici un alt ajutor nu-ti foloseste, iti dai mai bine seama cat de importanta e dragostea lui Dumnezeu.
(Johnson Ganabaranam)
Acela pentru care viata cinstita, gandirea dreapta si lucrul greu constituie adevarata bogatie.
Acela care stie sa pretuiasca din inima frumusetea din natura.
Acela care are avere mare in launtrul sau, in personalitatea lui bogata, in caracteru-i fin.
Acela care strange tot ce e mai bun in lumea in care traieste si da altora tot ce are el mai bun.
Niciodata…
…sa nu amani pentru maine datoria ta de astazi!
…sa nu osandesti ceea ce nu intelegi, ceea ce n-ai incercat!
…sa nu fii cel din urma pentru a spune din toata inima, oricui care sufera, ca iei parte la suferinta sa!
…sa nu-ti fie rusine a cere o lamurire, o explicatie pentru orice lucru pe care n-ai avut prilejul sa-l inveti!
…sa nu fii posomorat sau sa cicalesti, aceasta nu-ti va face bine nici tie, nici altora!
…sa nu spui ca iubesti pe aproapele tau, daca nu esti in stare sa suferi pentru el!
…sa nu zici: "Eu nu pot!" daca n-ai incercat de cateva ori sa faci lucrul acela!
…sa nu treci pe langa o nevoie, sau o cerere la care poti raspunde!
…sa nu faci datorii pe care nu esti sigur ca le-ai putea plati!
Fii multumitor…
…ca nu ai deja tot ce iti doresti, pentru ca daca ai avea totul, ce motiv te-ar mai indemna sa faci ceva?
…cand nu stii ceva, pentru ca atunci ai prilejul sa inveti!
…pentru momentele dificile; in aceste momente tu poti sa cresti!
…pentru limitele tale, astfel poti sa realizezi imbunatatiri!
…pentru orice noua provocare, pentru ca atunci iti demonstrezi puterea si caracterul!
…pentru greselile tale, pentru ca ele te vor invata lectii valoroase!
…atunci cand esti obosit; asta inseamna ca ai facut ceva!
Este usor sa fii multumitor pentru lucrurile bune! O viata implinita o vor avea acei care vor fi multumitori si in momentele dificile! Multumirea poate transforma negativul in pozitiv! Gaseste deci o cale de a multumi pentru probleme si atunci ele vor deveni binecuvantari! ???jocul multumirii???
Traieste-ti clipa! Daca vrei sa afli cat valoreaza…
…un an, intreaba un student care a repetat un an de studiu.
…o luna, intreaba o mama care a nascut un copil cu o luna mai devreme.
…o saptamana, intreaba un editor al unui ziar saptamanal.
…o ora, intreaba doi indragostiti care asteapta sa se intalneasca.
…un minut, intreaba pe cineva care tocmai a pierdut trenul.
…o secunda, intreaba un sofer care a reusitsa evite un accident.
…o sutime, intreaba un atlet care a obtinut medalia de argint la Olimpiada.
Pretuieste fiecare moment pe care ti-l da Dumnezeu! Aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni! Ieri este istorie, maine este mister; azi este un dar de la Dumnezeu!
Ce s-ar intampla daca…
…Dumnezeu nu si-ar face timp sa ne binecuvinteze astazi deoarece noi nu ne-am facut timp sa-I multumim ieri?
…Dumnezeu s-ar hotara sa nu ne mai conduca maine deoarece noi nu-L urmam pe El azi?
…nu am mai vedea inflorind nici o floare deoarece noi am murmurat atunci cand Dumnezeu a trimis ploaie?
…Dumnezeu ne-ar lua maine Biblia deoarece noi nu am citit-o azi?
…Dumnezeu nu ne-ar mai trimite nici un mesaj deoarece noi nu il ascultam intotdeauna?
…Dumnezeu nu ar mai fi trimis pe Fiul Sau, deoarece noi credem ca putem plati pretul pacatului nostru?
…usa bisericii s-ar inchide deoarece noi am lipsit de atatea ori atunci cand a fost timp de partasie?
…Dumnezeu nu ne-ar mai iubi deoarece noi nu-i iubim pe cei din jurul nostru?
…Dumnezeu nu ne-ar auzi pe noi azi deoarece noi nu L-am ascultat pe El ieri?
…Dumnezeu ar raspunde rugaciunilor noastre asa cum ii raspundem noi Lui atunci cand El ne cheama in lucrarea Sa?
…Dumnezeu ne-ar indeplini nevoile noastre dupa cum suntem noi de dispusi de a trai pentru El?
Sfaturi vrednice de luat in seama :
Sa nu faci nici o fapta pe care ai dori sa n-o vada Dumnezeu.
Sa nu vorbesti nici un cuvant pe care ai vrea sa nu-l auda Dumnezeu.
Sa nu scrii nimic pe care ai dori ca Dumnezeu sa nu-l citeasca.
Sa nu te duci nicaieri unde te-ai teme sa te intalnesti cu Dumnezeu.
Cand esti intre oameni, vegheaza asupra cuvintelor tale.
Cand esti in familie, vegheaza asupra faptelor tale.
Cand esti singur, vegheaza asupra gandurilor tale.
Sapte lucruri pe care nu le vei regreta niciodata:
Sa arati bunatate unei persoana in varsta.
Sa distrugi o scrisoare scrisa la nervi.
Sa-ti ceri scuze, salvand o prietenie.
Sa opresti o cearta pe cale sa distruga reputatia cuiva.
Sa-l ajuti pe adolescent sa se gaseasca pe el insusi.
Sa-ti faci timp sa faci ceva frumos pentru mama ta.
Sa accepti parerea lui Dumnezeu despre orice lucru.
Cel mai mare dar Ioan 3:16
Fiindca atat de mult - superlativ de intensitate
A iubit Dumnezeu - iubirea la superlativ
Lumea - decadenta la superlativ
Ca a dat - cea mai mare oferta
Pe singurul sau Fiu - cel mai mare dar
Pentru ca oricine - cea mai mare oportunitate
Crede - cea mai mare simplitate
In El - cea mai mare atractie
Sa nu piara - cea mai mare promisiune
Ci - cea mai mare diferenta
Sa aiba - cea mai mare certitudine
Viata vesnica - cea mai mare posesiune
Dragostea
Constiinta datoriei fara dragostea te face morocanos.
Raspunderea fara dragostea te face brutal.
Dreptatea fara dragostea te face dur.
Priceperea fara dragostea te face ipocrit.
Cunoasterea fara dragostea te face incapatanat.
Stapanirea fara dragostea te face avar.
Credinta fara dragostea te face fanatic.
O viata fara dragostea nu are sens.
Ce trebuie sa fac astazi?
Ridica digul, inainte de a veni valtoarea.
Tese-ti haina inainte de a veni iarna.
Aduna graul, inainte de a veni foametea.
Povesteste-le camarazilor tai despre Isus, inainte ca ei sa-si caute alti prieteni.
Povesteste-le camarazilor tai despre dragostea lui Dumnezeu, inainte ca ei sa paraseasca scoala.
Povesteste-le camarazilor tai despre Duhul Sfant, inainte ca ei sa fie dusi la locul de ardere.
(Johnson Ganabaranam)
Nu ma numi…
…Bunatate, daca nu te increzi in mine.
…Stapan, daca nu-mi slujesti.
…Tata, daca nu ma asculti.
…Lumina, daca nu ma vezi.
…Cale, daca nu ma urmezi.
…Intelepciune, daca nu-mi asculti sfatul.
…Frumusete, daca nu ma iubesti.
…Bogat, daca nu vrei sa te ajut.
…Vesnic, daca nu ma cauti.
Daca te condamni tu insuti, nu da vina pe mine.
(insciptie pe o catedrala din Lubeck, Germania)
Imparte…
…painea cu altii, ea are gust doar daca-i franta.
…painea cu altii, painea taiata intareste.
…Cuvantul cu altii, este prea bogat pentru unul singur.
…Cuvantul cu altii, va fi spre eliberarea multora.
…suferinta cu altii, este incercarea fratilor tai.
…suferinta cu altii, porunca Domnului este dragostea.
…Lumina cu altii si va fi alungat intunericul.
…Lumina cu altii pentru ca nimeni sa nu ramana in noapte.
(J. Hansen)
Cand…
…iti este sete, iti dai mai bine seama cat de importanta este apa.
…arde soarele, iti dai mai bine seama cat de importanta este umbra.
…e frig, iti dai mai bine seama cat de important e focul.
…e intuneric, iti dai mai bine seama cat de importanta e lumina.
…esti inchis intr-o incapere, iti dai mai bine seama cat de important e aerul.
…esti cazut, iti dai mai bine seama cat de importanta e puterea Duhului Sfant.
…te apasa pacatul, iti dai mai bine seama cat de importanta este iertartea lui Cristos.
…nici un alt ajutor nu-ti foloseste, iti dai mai bine seama cat de importanta e dragostea lui Dumnezeu.
(Johnson Ganabaranam)
Cimitir de cuvinte
Cuvânt înapoi, înainte,
Mormânt la tot pasul, morminte...
Pulsează-n sicriu simţăminte,
Strigoi, bântuiţi de cuvinte...
Pe şoapta tăcerilor sfinte
Zac, pur, răstignite, cuvinte,
Silabe strivite în minte,
Alunecă-n moarte, cuminte...
Cuvinte de dor, legăminte,
Cuvinte-blestem, doar cuvinte,
Se frâng peste cruci, oseminte,
Sărmane aduceri-aminte...
Un şuier sinistru de flinte:
Cuvinte izbesc inimi-ţinte,
O iarnă pitită-n cuvinte
Îşi leapădă, toamna, veşminte...
Nicicând n-or putea să alinte
Cuvintele, tâmpla fierbinte,
Iubirea, cuvânt-înainte,
Etern cimitir de cuvinte...
Mormânt la tot pasul, morminte...
Pulsează-n sicriu simţăminte,
Strigoi, bântuiţi de cuvinte...
Pe şoapta tăcerilor sfinte
Zac, pur, răstignite, cuvinte,
Silabe strivite în minte,
Alunecă-n moarte, cuminte...
Cuvinte de dor, legăminte,
Cuvinte-blestem, doar cuvinte,
Se frâng peste cruci, oseminte,
Sărmane aduceri-aminte...
Un şuier sinistru de flinte:
Cuvinte izbesc inimi-ţinte,
O iarnă pitită-n cuvinte
Îşi leapădă, toamna, veşminte...
Nicicând n-or putea să alinte
Cuvintele, tâmpla fierbinte,
Iubirea, cuvânt-înainte,
Etern cimitir de cuvinte...
marți, 8 aprilie 2008
De ce iubim :
Pentru că uneori e mai uşor să iubeşti decât să urăşti
şi oricât te-ai chinui nu poţi rămâne indiferent,
Pentru că dimineaţa viaţa pare trăibilă
când ai în faţă o ceaşcă mare de cafea cu lapte
Pentru că din când în când cineva îşi zâmbeşte din toată inima
Pentru că-n ochiul iubitei/iubitului se răsfrâng infinituri mărunte
pe care niciodată nu le-nţelegi
dar doamne cât de tare-ţi doreşti să fie ale tale
Pentru că într-o dimineaţă ţi-a înflorit cactusul
(care va să zică nu l-ai udat degeaba doi ani de zile)
Pentru că în nici o colivie nu te simţi mai îngrădit ca în tine însuţi
şi totuşi ştii bine că uşa rămâne întotdeauna deschisă
Pentru că în fiecare zi îţi zici „lasă că mă fac eu mare”
şi deşi eşti „mare” de mult tot mai închizi pumnul promiţându-ţi răzbunări imaginare
Pentru că uneori laşi frigul să-ţi pătrundă în oase
numai şi numai ca să îţi demonstrezi că mai poţi simţi ceva
Pentru că visezi color chiar dacă dorinţele par poze în sepia
Pentru că singura formă de a merge mai departe
e uneori uitarea
Pentru că te „cutremură diferenţa dintre tine şi firul ierbii, dintre tine şi lei”
şi-ntotdeauna vei fi invidios că altul înaintea ta a ştiut să spună lucrul ăsta
în atât de puţine cuvinte
Pentru că îţi doreşti întotdeauna ce nu poţi avea
Pentru că uneori îţi bate cineva la uşă
chiar când credeai că nimeni nu o va mai face vreodată
Pentru că te încântă ideea de a pleca într-o aventură plină de primejdii
lăsând în urmă tihna vizuinii tale de om „fericit”
şi chiar dacă întotdeauna îţi spui că vei pleca data viitoare
perspectiva rămâne şi-o uşă deschisă
Pentru că atunci când ai pierdut tot şi crezi că nu mai ai nimic de pierdut
întotdeauna se mai găseşte câte ceva
şi totuşi de cele mai multe ori începi să urci din nou
Pentru că ai momente în care îţi zici că viaţa e o curvă
şi-o spui cu toată forţa urii tale care te-a-nvăţat de mic să nu înjuri
Pentru că singurul gând care te face să te trezeşti luni dimineaţa
e gândul la week-end şi la ochii iubitei/iubitului
Pentru că mâine ştii că vei simţi din nou palma iubitei mângâindu-ţi obrazul
chiar dacă „mâine” e uneori extrem de departe
Pentru că uneori vezi frumuseţea lumii de pe acoperişurile de ţiglă roşie
şi te întrebi ce formă de orbire te-a lovit până-atunci
Pentru că fluturii trăiesc doar o zi
şi fără să vrei mulţumeşti în gând de fiecare dată că nu eşti fluture
şi totuşi omidă fiind jinduieşti la ziua de glorie când vei fi fluture
şi nu e nimeni să înţeleagă toate astea
Pentru că de fiecare dată când plângi din cauza iubitei
îţi promiţi că e ultima dată
şi asta e poate singura promisiune pe care n-o vei respecta niciodată
Pentru că ieri şi mâine sunt iluzorii
şi totuşi nici ziua de azi nu e foarte reală
Pentru că uneori eşti spectatorul propriei vieţi
şi nici măcar nu apuci să te odihneşti când se întâmplă asta
Pentru că vei pune în balanţă toate de mai sus şi va trebui să alegi dacă iubeşti sau urăşti
Pentru că în nici un caz nu vei putea rămâne indiferent.
şi oricât te-ai chinui nu poţi rămâne indiferent,
Pentru că dimineaţa viaţa pare trăibilă
când ai în faţă o ceaşcă mare de cafea cu lapte
Pentru că din când în când cineva îşi zâmbeşte din toată inima
Pentru că-n ochiul iubitei/iubitului se răsfrâng infinituri mărunte
pe care niciodată nu le-nţelegi
dar doamne cât de tare-ţi doreşti să fie ale tale
Pentru că într-o dimineaţă ţi-a înflorit cactusul
(care va să zică nu l-ai udat degeaba doi ani de zile)
Pentru că în nici o colivie nu te simţi mai îngrădit ca în tine însuţi
şi totuşi ştii bine că uşa rămâne întotdeauna deschisă
Pentru că în fiecare zi îţi zici „lasă că mă fac eu mare”
şi deşi eşti „mare” de mult tot mai închizi pumnul promiţându-ţi răzbunări imaginare
Pentru că uneori laşi frigul să-ţi pătrundă în oase
numai şi numai ca să îţi demonstrezi că mai poţi simţi ceva
Pentru că visezi color chiar dacă dorinţele par poze în sepia
Pentru că singura formă de a merge mai departe
e uneori uitarea
Pentru că te „cutremură diferenţa dintre tine şi firul ierbii, dintre tine şi lei”
şi-ntotdeauna vei fi invidios că altul înaintea ta a ştiut să spună lucrul ăsta
în atât de puţine cuvinte
Pentru că îţi doreşti întotdeauna ce nu poţi avea
Pentru că uneori îţi bate cineva la uşă
chiar când credeai că nimeni nu o va mai face vreodată
Pentru că te încântă ideea de a pleca într-o aventură plină de primejdii
lăsând în urmă tihna vizuinii tale de om „fericit”
şi chiar dacă întotdeauna îţi spui că vei pleca data viitoare
perspectiva rămâne şi-o uşă deschisă
Pentru că atunci când ai pierdut tot şi crezi că nu mai ai nimic de pierdut
întotdeauna se mai găseşte câte ceva
şi totuşi de cele mai multe ori începi să urci din nou
Pentru că ai momente în care îţi zici că viaţa e o curvă
şi-o spui cu toată forţa urii tale care te-a-nvăţat de mic să nu înjuri
Pentru că singurul gând care te face să te trezeşti luni dimineaţa
e gândul la week-end şi la ochii iubitei/iubitului
Pentru că mâine ştii că vei simţi din nou palma iubitei mângâindu-ţi obrazul
chiar dacă „mâine” e uneori extrem de departe
Pentru că uneori vezi frumuseţea lumii de pe acoperişurile de ţiglă roşie
şi te întrebi ce formă de orbire te-a lovit până-atunci
Pentru că fluturii trăiesc doar o zi
şi fără să vrei mulţumeşti în gând de fiecare dată că nu eşti fluture
şi totuşi omidă fiind jinduieşti la ziua de glorie când vei fi fluture
şi nu e nimeni să înţeleagă toate astea
Pentru că de fiecare dată când plângi din cauza iubitei
îţi promiţi că e ultima dată
şi asta e poate singura promisiune pe care n-o vei respecta niciodată
Pentru că ieri şi mâine sunt iluzorii
şi totuşi nici ziua de azi nu e foarte reală
Pentru că uneori eşti spectatorul propriei vieţi
şi nici măcar nu apuci să te odihneşti când se întâmplă asta
Pentru că vei pune în balanţă toate de mai sus şi va trebui să alegi dacă iubeşti sau urăşti
Pentru că în nici un caz nu vei putea rămâne indiferent.
erotism
ma opresc din alergat prin tine - sunt goala si curg respirand
uit sa ma misc sub ochii tai
in timp ce buzele tale ma privesc pana sub piele - ma cutremur
si sunt asemeni unei dantele,
iar tu ma destrami incet sub palme dezbracandu-ma de mine
ma rasucesti dupa degete
si ma intorci pe dos - sunt o vioara ce nu-si mai apartine
sub arcusul trupului tau
muzicianul perfect ce stie sa nasca simfonii si din ultima mea coarda
intinzandu-ma pana la sunet
te ascult cum imi canti soptind - pari o ploaie ce mi se prelinge
intre recifuri de stele
pipaim noaptea cu ochii fierbinti cuibariti unul intr-altul
iar din palme ne cresc vulcani
degetele noastre curg incet peste piele asemeni unui dans de fluturi
si zburam impreuna prin noi
uit sa ma misc sub ochii tai
in timp ce buzele tale ma privesc pana sub piele - ma cutremur
si sunt asemeni unei dantele,
iar tu ma destrami incet sub palme dezbracandu-ma de mine
ma rasucesti dupa degete
si ma intorci pe dos - sunt o vioara ce nu-si mai apartine
sub arcusul trupului tau
muzicianul perfect ce stie sa nasca simfonii si din ultima mea coarda
intinzandu-ma pana la sunet
te ascult cum imi canti soptind - pari o ploaie ce mi se prelinge
intre recifuri de stele
pipaim noaptea cu ochii fierbinti cuibariti unul intr-altul
iar din palme ne cresc vulcani
degetele noastre curg incet peste piele asemeni unui dans de fluturi
si zburam impreuna prin noi
Am cautat iubirea
Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă
ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă.
Şi-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.
Am căutat iubirea ca patrie voioasă
ca pe-un pământ edenic de pace troienit,
să spun odată clipei: "Rămâi, eşti prea frumoasă!"
Şi-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit.
Am căutat iubirea ca pe un cer al firii.
Şi-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
să sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Şi-am spart în ţăndări cupa, căci n-am găsit nimic.
Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară,
am întâlnit în cale deodată un drumeţ.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
o sarcină de zdrenţe şi cioburi fără preţ.
Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri,
lăsând să-i rupă câinii din haină câte-un fald.
Urca pe colţi de stâncă. Şi-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald.
Şi totuşi în privire avea un cer de taină
cum n-am văzut în lume în ochii nimănui.
Şi-am vrut să-i smulg povara. Dar am căzut cu spaimă,
căci mult prea grea era povara Lui.
M-am ridicat degrabă şi L-am ajuns din urmă
să aflu ce comoară în sarcină a strâns.
Dar am simţit că viaţa ca de-un prăpăd se curmă,
când am privit prin zdrenţe cutremurat de plâns.
Căci se vedea-n comoară un clocot ca de cloacă,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar şi putred în lumea asta-ntreagă
vuia strivind grumazul sărmanei Lui făpturi.
-Dar unde duci străine povara Ta ciudată,
povară de osândă sub care-atât Te-apleci?
am întrebat drumeţul. Şi El mi-a spus în şoaptă:
-Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci...
-Dar tu, vorbi străinul, urcând încet privirea,
dar tu pe cine cauţi înnourat şi crunt?
-Eu... am şoptit în silă, eu... căutam iubirea...
-Iubirea? ... fu răspunsul străinului. Eu sunt...
Costache Ioanid
ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă.
Şi-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.
Am căutat iubirea ca patrie voioasă
ca pe-un pământ edenic de pace troienit,
să spun odată clipei: "Rămâi, eşti prea frumoasă!"
Şi-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit.
Am căutat iubirea ca pe un cer al firii.
Şi-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
să sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Şi-am spart în ţăndări cupa, căci n-am găsit nimic.
Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară,
am întâlnit în cale deodată un drumeţ.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
o sarcină de zdrenţe şi cioburi fără preţ.
Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri,
lăsând să-i rupă câinii din haină câte-un fald.
Urca pe colţi de stâncă. Şi-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald.
Şi totuşi în privire avea un cer de taină
cum n-am văzut în lume în ochii nimănui.
Şi-am vrut să-i smulg povara. Dar am căzut cu spaimă,
căci mult prea grea era povara Lui.
M-am ridicat degrabă şi L-am ajuns din urmă
să aflu ce comoară în sarcină a strâns.
Dar am simţit că viaţa ca de-un prăpăd se curmă,
când am privit prin zdrenţe cutremurat de plâns.
Căci se vedea-n comoară un clocot ca de cloacă,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar şi putred în lumea asta-ntreagă
vuia strivind grumazul sărmanei Lui făpturi.
-Dar unde duci străine povara Ta ciudată,
povară de osândă sub care-atât Te-apleci?
am întrebat drumeţul. Şi El mi-a spus în şoaptă:
-Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci...
-Dar tu, vorbi străinul, urcând încet privirea,
dar tu pe cine cauţi înnourat şi crunt?
-Eu... am şoptit în silă, eu... căutam iubirea...
-Iubirea? ... fu răspunsul străinului. Eu sunt...
Costache Ioanid
ahh...cat as vrea !
as vrea sa urlu, sa tip, sa strig
sa imi izbesc fiinta de muntele de frig..
sa imi trantesc timpanele durerii
de culmea mangaierii si-apoi sa plang..
sa plang...sa storc norii de lacrimi in gand
ohhh Doamne-as vrea sa mor pe palma invierii
caci tare-mi este dor...de ingerul iubirii
ce numara zambind toti anii nemuririi
din suflet cald si bland cu glasul fericirii
ahhh...cat imi e de dor de ochii tai de noapte
de rasul cristalin ce era plin de soapte
de vorba ta duioasa ce raul-alunga
de "buna dimineata te-ador iubita mea"
de miile de stele ce-mi coborau pe fata
cand ma priveai zambind si mana ta razleata
imi contura fiinta si sufletul adanc
si-apoi te ghemuiai plangand ca si un prunc
ahh...cat as vrea sa tip...sa urlu...si sa plang!!!
sa imi izbesc fiinta de muntele de frig..
sa imi trantesc timpanele durerii
de culmea mangaierii si-apoi sa plang..
sa plang...sa storc norii de lacrimi in gand
ohhh Doamne-as vrea sa mor pe palma invierii
caci tare-mi este dor...de ingerul iubirii
ce numara zambind toti anii nemuririi
din suflet cald si bland cu glasul fericirii
ahhh...cat imi e de dor de ochii tai de noapte
de rasul cristalin ce era plin de soapte
de vorba ta duioasa ce raul-alunga
de "buna dimineata te-ador iubita mea"
de miile de stele ce-mi coborau pe fata
cand ma priveai zambind si mana ta razleata
imi contura fiinta si sufletul adanc
si-apoi te ghemuiai plangand ca si un prunc
ahh...cat as vrea sa tip...sa urlu...si sa plang!!!
am fost...si as putea ca sa fiu !
Am fost şi n-am fost Am fost si n-am fost
ce-aş fi putut să fiu! ce as fi vrut sa fiu
Am fost un banal Am fost un suflet
timpuriu şi târziu! banal si pustiu!
Am fost şi n-am fost, dar, Am fost si n-am fost
ce-am fost nu prea ştiu! Cui am fost nu prea stiu!
Dar,…oricum ce am fost Dar.....oricum ,ce am fost
n-aş mai vrea ca să fiu, As vrea din nou sa fiu,
vreau să fiu ce n-am fost vreau sa fiu ce-am fost
Si-aş putea ca să fiu! acelasi suflet pustiu!
Dar suflet nu mai am
Nu mai pot sa fiu !
ce-aş fi putut să fiu! ce as fi vrut sa fiu
Am fost un banal Am fost un suflet
timpuriu şi târziu! banal si pustiu!
Am fost şi n-am fost, dar, Am fost si n-am fost
ce-am fost nu prea ştiu! Cui am fost nu prea stiu!
Dar,…oricum ce am fost Dar.....oricum ,ce am fost
n-aş mai vrea ca să fiu, As vrea din nou sa fiu,
vreau să fiu ce n-am fost vreau sa fiu ce-am fost
Si-aş putea ca să fiu! acelasi suflet pustiu!
Dar suflet nu mai am
Nu mai pot sa fiu !
e seara azi...
e seară azi. abia de se mai cern pe mine lumini de licurici însinguraţi. căci inima nătângă nu mai plânge şi nici nu-nvaţă. iar versurile au început să se scrie singure. fără pană, fără toc. poeţi distraţi le inventează.
e seară azi. abia de mai aud în depărtare acorduri sparte de vioară. cu coada ochiului surprind năluci fugind de lună. dansul nu s-a oprit. doar partiturile sunt rupte.
e seară azi. abia de mai visez la stele şi luceferi dragi pierduţi în boltă. mă-neacă plânsul şi zâmbesc. am aşteptat cocorii ca să le arăt calea. şi au venit.
e seară azi. abia de îmi doresc să se mai lase ceaţa. e seară azi.
şi poate fi şi mâine.+
e seară azi. abia de mai aud în depărtare acorduri sparte de vioară. cu coada ochiului surprind năluci fugind de lună. dansul nu s-a oprit. doar partiturile sunt rupte.
e seară azi. abia de mai visez la stele şi luceferi dragi pierduţi în boltă. mă-neacă plânsul şi zâmbesc. am aşteptat cocorii ca să le arăt calea. şi au venit.
e seară azi. abia de îmi doresc să se mai lase ceaţa. e seară azi.
şi poate fi şi mâine.+
Cine esti ?
cine eşti tu străine de mă cauţi?
cine eşti tu străine de mă vezi în stele şi întrebi universurile de mine?
aseară am simţit îmbrăţişarea tăcută a amurgului ce-mi spunea despre tine. m-am temut o clipă...apoi am fugit.
mi-aduc aminte de secunda de lângă lac, atunci când mi-ai surprins privirea...doamne şi câte mi-ai mai zis atunci! dar valurile mi-au furat cuvintele şi le-au aruncat departe, tocmai de cealaltă parte a lumii...astfel încat tu să nu le poti gusta, iar eu să nu le mai pot atinge. iar nisipul, atat de ruginiu şi umed, îmi curgea printre degete, ca-ntr-o clepsidră uriaşă ce măsura trăiri, dureri, iubiri şi gânduri.
de dimineată, m-am trezit speriată de visele tale...şi de cele două luni ce sfaşiau nebune noaptea...alungând păsările din cuiburi şi făcându-le zborul împleticit...ce vrajă ai aruncat deasupră-le? ce pot face să ascund cea de-a doua lună...nepereche.
te las acum să-ţi cobori pasul în mare străine...sub luceferii dimineţii ce-ţi veghează lunecarea şi gândul si simţirea.
poate-n serile ce vin, o să-ţi pot asculta poveştile ce mi le aduci de pe alte tărâmuri, despre stelele pierdute în umbra altor ceruri, despre talazurile ce săruta alte ţărmuri şi de munţii ce imbrăţişează zborul altor vulturi...
o să te aştept.
cine eşti tu străine de mă vezi în stele şi întrebi universurile de mine?
aseară am simţit îmbrăţişarea tăcută a amurgului ce-mi spunea despre tine. m-am temut o clipă...apoi am fugit.
mi-aduc aminte de secunda de lângă lac, atunci când mi-ai surprins privirea...doamne şi câte mi-ai mai zis atunci! dar valurile mi-au furat cuvintele şi le-au aruncat departe, tocmai de cealaltă parte a lumii...astfel încat tu să nu le poti gusta, iar eu să nu le mai pot atinge. iar nisipul, atat de ruginiu şi umed, îmi curgea printre degete, ca-ntr-o clepsidră uriaşă ce măsura trăiri, dureri, iubiri şi gânduri.
de dimineată, m-am trezit speriată de visele tale...şi de cele două luni ce sfaşiau nebune noaptea...alungând păsările din cuiburi şi făcându-le zborul împleticit...ce vrajă ai aruncat deasupră-le? ce pot face să ascund cea de-a doua lună...nepereche.
te las acum să-ţi cobori pasul în mare străine...sub luceferii dimineţii ce-ţi veghează lunecarea şi gândul si simţirea.
poate-n serile ce vin, o să-ţi pot asculta poveştile ce mi le aduci de pe alte tărâmuri, despre stelele pierdute în umbra altor ceruri, despre talazurile ce săruta alte ţărmuri şi de munţii ce imbrăţişează zborul altor vulturi...
o să te aştept.
"eu am murit..."
"Hei! - mi-a strigat candva, sub soarele amiezii - ma vei iubi vreodata?". M-am gandit o clipa si simtindu-i infrigurarea, am zis indoita: "poate".
"Stai! - m-a rugat dupa un timp, pe poteca serpuita sub castani - ma iubesti?". M-am oprit cutremurata si citindu-i sufletul, am rostit cu vocea mica: "tare mult".
"Auzi? - mi-a soptit intr-o noapte plina de luna - ma mai iubesti?". L-am privit in ochi si prinzandu-i zambetul, i-am raspuns strigand: "da".
"Tu, - m-a intrebat inainte de trezirea zorilor - cat ma vei iubi?". L-am mangaiat pe frunte si sorbindu-i patima, i-am spus crezand: "toata viata mea".
Dar vai, cat ma-nselam...inainte de venirea ploii am simtit si apoi am inceput sa ma tem ca voi cadea fulgerata de propriul meu juramant. Caci nu-l mai iubeam.
"Drago, - mi-a spus cand primii picuri de ploaie au inceput sa-i ude obrajii - tu ma iubesti, nu?". Intorcand capul spre inserare, incrancenata in simtire, i-am raspuns..."eu am murit...".
Si-atunci...a stiut ca luna nu va mai rasari niciodata, pentru noi doi.
Iertat fie-mi...
Iertat fie-mi gandul Doamne, caci il iubesc!
L-am zarit in amurg, dansand cu ploaia, mandru crai. Am chemat norii si i-am implorat sa cante...sa mai fur o clipa privirii rastignite pe trupul lui. Si cand norii au tacut, am inceput sa plang. Iar hohotele mele au plecat cu vantul, departe...pana ce nu le-am mai auzit!
Iertata fie-mi dorinta Doamne, caci il iubesc!
L-am zarit odata cu venirea diminetii, cand culegea roua, inalta aratare. Am strigat dupa soare si l-am rugat in genunchi sa-si intarzie rasarirea, sa nu goneasca picurii de apa. Si cand mandrul astru s-a inaltat pe ceruri, am cazut injunghiata de propria mea umbra!
Iertat fie-mi pacatul Doamne, caci il iubesc!
L-am zarit pentru o clipa doar, la marginea dintre suspine si vedenii, cand imi suradea, dulce amagire. Am urlat timpului spunandu-i sa se opreasca. Sa ma umplu pentru totdeauna de zambetul lui. Si cand timpul s-a urnit, dupa eternitatea simtirii mele, am ingenunchiat ucisa de necredinta.
Ierata fie-mi pasiunea Doamne, caci il iubesc!
L-am zarit in promiscuitatea unei inimi batrane, cand cauta sa-mi prinda cutremurarea, scumpa adorare. Te-am invocat atunci Doamne, soptindu-ti sa-l faci sa ma gaseasca. Si...
Iertat fie-i gandul Doamne, caci ma iubeste!
M-a zarit intr-o noapte cu ceata, crunta razvratire. Si a implorat stihiile sa ma aduca inapoi. Dar mugetul furtunii, oprindu-i glasul...m-a lasat sa plec...
L-am zarit in amurg, dansand cu ploaia, mandru crai. Am chemat norii si i-am implorat sa cante...sa mai fur o clipa privirii rastignite pe trupul lui. Si cand norii au tacut, am inceput sa plang. Iar hohotele mele au plecat cu vantul, departe...pana ce nu le-am mai auzit!
Iertata fie-mi dorinta Doamne, caci il iubesc!
L-am zarit odata cu venirea diminetii, cand culegea roua, inalta aratare. Am strigat dupa soare si l-am rugat in genunchi sa-si intarzie rasarirea, sa nu goneasca picurii de apa. Si cand mandrul astru s-a inaltat pe ceruri, am cazut injunghiata de propria mea umbra!
Iertat fie-mi pacatul Doamne, caci il iubesc!
L-am zarit pentru o clipa doar, la marginea dintre suspine si vedenii, cand imi suradea, dulce amagire. Am urlat timpului spunandu-i sa se opreasca. Sa ma umplu pentru totdeauna de zambetul lui. Si cand timpul s-a urnit, dupa eternitatea simtirii mele, am ingenunchiat ucisa de necredinta.
Ierata fie-mi pasiunea Doamne, caci il iubesc!
L-am zarit in promiscuitatea unei inimi batrane, cand cauta sa-mi prinda cutremurarea, scumpa adorare. Te-am invocat atunci Doamne, soptindu-ti sa-l faci sa ma gaseasca. Si...
Iertat fie-i gandul Doamne, caci ma iubeste!
M-a zarit intr-o noapte cu ceata, crunta razvratire. Si a implorat stihiile sa ma aduca inapoi. Dar mugetul furtunii, oprindu-i glasul...m-a lasat sa plec...
sâmbătă, 5 aprilie 2008
Asta o sa fac...
O sa-mi mototolesc in minte cantul ce.mi suna la ureche de atatea si atatea ori..! Cantul tau...acea adiere sonora care ma asurzeste de tot...si incet...din cauza volumului cu care strigi...toti pigmentii de pe corpul meu se scurg...mi se intind pe toata pielea...si ma fac neagra..! Canta...striga...iar cand eu o sa fiu neagra toata...nu voi mai fii atunci...voi disparea...nu ma vei mai putea vedea...!!!
vineri, 4 aprilie 2008
Sentiment pentru tine (P.C.A.T.N.O.)
Mi-e mintea ca o apa tulburata
Iar ochii un izvor ce nu mai seaca
Mi-e viata toata un teatru cam banal
Mi-e moartea o cortina de final.
Mi-e viitorul plin de intuneric
Prezentul mi-e chiar clipa ce-a trecut
Mi-e gandul trist,pierdut,himeric
Mi-e chipul had si sufletul mi-e slut.
Mi-e dorul greu
Iubirea ma mai doare
Mi-e totul dor
Nimic nu mi-e uitare...
Iar ochii un izvor ce nu mai seaca
Mi-e viata toata un teatru cam banal
Mi-e moartea o cortina de final.
Mi-e viitorul plin de intuneric
Prezentul mi-e chiar clipa ce-a trecut
Mi-e gandul trist,pierdut,himeric
Mi-e chipul had si sufletul mi-e slut.
Mi-e dorul greu
Iubirea ma mai doare
Mi-e totul dor
Nimic nu mi-e uitare...
Noapte buna iubito...
te las sa ma iubesti
astazi
precum iubeste penelul unui pictor
panza alba
pe care sufletul ii alearga descult
nascand simfonii de culoare
mangaiata cu ochii
te las sa ma nasti
azi,
altfel decat m-ai modelat intre
tamplele tale...
ieri
in fiecare zi sunt alt tablou
si stii? ma plac!
imi sta bine invesmantata in mine
cu ochii stralucind
a fericire,
cu obraji imbujorati in culorile buzelor tale
da..., imi sta bine mantia frumoasa de femeie
in timp ce tu ma inramezi cu atata grija
in dragostea ta
te las sa ma iubesti
maine
precum iubeste penita unui poet
coala alba
si-am sa astept sa-ti alegi din
cuibul privirilor
nuantele cuvintelor prin care sa ma
descrii
de fiecare data altfel
in fiecare zi sunt alta poezie
si stii? ma plac!
imi sta bine alergand invaluita in praf de stele,
cu zambet larg
si talpi imbracate in vise
da..., imi sta bine ghemuita ca un copil
langa tine,
in timp ce tu ma inchizi libera
intre copertile noastre
si ma saruti
de..."Noapte buna iubito..."
astazi
precum iubeste penelul unui pictor
panza alba
pe care sufletul ii alearga descult
nascand simfonii de culoare
mangaiata cu ochii
te las sa ma nasti
azi,
altfel decat m-ai modelat intre
tamplele tale...
ieri
in fiecare zi sunt alt tablou
si stii? ma plac!
imi sta bine invesmantata in mine
cu ochii stralucind
a fericire,
cu obraji imbujorati in culorile buzelor tale
da..., imi sta bine mantia frumoasa de femeie
in timp ce tu ma inramezi cu atata grija
in dragostea ta
te las sa ma iubesti
maine
precum iubeste penita unui poet
coala alba
si-am sa astept sa-ti alegi din
cuibul privirilor
nuantele cuvintelor prin care sa ma
descrii
de fiecare data altfel
in fiecare zi sunt alta poezie
si stii? ma plac!
imi sta bine alergand invaluita in praf de stele,
cu zambet larg
si talpi imbracate in vise
da..., imi sta bine ghemuita ca un copil
langa tine,
in timp ce tu ma inchizi libera
intre copertile noastre
si ma saruti
de..."Noapte buna iubito..."
joi, 3 aprilie 2008
PARIU
pe mine s-a pariat înainte să mă nasc
am dezamăgit,
am durut,
am venit ca o furtună întâmplătoare
m-au aşteptat în haine de vară - m-au primit înveşmântaţi în paltoane lungi şi groase
să nu simt căldura
apoi s-a pariat că voi fi cu picioarele pe pământ - "fii bărbat"! - nu am fost.
nu îmi place să mă agăţ de pământ la fiecare pas îmi place să fiu femeie
cu sunete în suflet şi nimburi pe frunte
am durut,
am dezamăgit,
am rămas ca un nor cenuşiu pe cerul lor de care mă aninam cu fiecare privire
văzută şi nevăzută
într-un târziu au pariat că voi fi "doctoriţă" şi voi cunoaşte un bărbat ! - nu am fost.
nu îmi place să trăiesc visul altora - să fiu ce nu a putut altul să fie,
iar bărbaţi nu am căutat. nu mi se potrivesc.
se uită pieziş la mine când plâng la filme şi râd că mă dor oamenii
şi îmi doresc până în carne să fac toţi îngerii geloşi dând viaţă unui ghemotoc de om
dar, când a fost timpul m-a găsit totuşi unul şi
după ce mi-a stors sufletul, aşteptările, visele
de tot ce au dăruit
m-a lăsat goală în mijlocul vieţii pentru că
m-a descoperit pe mine în toată fiinţa mea
si nu pe alta - care ar fi vrut să fiu.
afară ploua.
ploua şi în mine.
ploua şi ăn viaţa mea.
ploua peste tot.
atunci am urât norii pentru prima dată şi mi-am dorit haine groase
să nu mă mai doară sufletul atât de tare,
dar...deşi mi-au fost întinse de către cei care mă pariaseră - nu le-am primit.
nu mi se potriveau. îmi erau largi şi aveau mâneci prea lungi.
nu puteam atinge cerul şi mă împovărau mai mult.
atunci am tras aer în suflet. adânc. mi-am plâns în pietre durerea şi m-am redat mie.
am îmbrăcat iar visele şi zâmbetul. erau ale mele de când m-am născut.
ploaia s-a oprit.
mai tuna şi fulgera din când în când din amintiri
ca un pariu pierdut cu viaţa - de alţii.
am încetat să mă mai las cucerită de bărbaţi
şi mi-am visat în continuare povestea mea cu prinţul meu imaginar
cu el mi-am plutit primul dans la bal
şi tot cu el îmi visasem toate visele
când a venit...
îmi era ger. îmi era frig. îmi era teamă. eram îmbrăcată doar în mine.
m-a îmbrăcat şi în el (cu un zâmbet plin de iubire)- să-mi fie cald şi în vise şi în viaţă
m-a făcut apoi prinţesă până la capătul zilelor noastre
apoi ne vom înfăşura unul în sufletul celuilalt - doi fluturi pierduţi unul în altul
sperând să se regăsească şi printre stele
azi visez în viaţă alături de un prinţ cu zâmbet frumos
şi suflet primitor
ca o "acasă"
de care mi-era atât de dor
încât mă sfâşia.
nimeni nu mai pariază pe mine acum.
sunt asemeni unui cal ieşit din concurs
lăsat să necheze durere şi fericire până la cer.
la urma urmei am fost o fată ca oricare alta!
cu vise şi realizari de femeie - doar că am fost femeia mea înainte de a fi a alcuiva - mi-am aparţinut,
iar acest lucru nu l-a înţeles nimeni când m-a trântit pe masa vieţii într-un pariu
deja pierdut.
acum nu îmi mai aparţin. nu mai îmi e teamă de ploaie.
el nu m-a pariat cu viaţa. nu m-a pariat cu nimeni.
mi-a oblojit fiecare colţisor din mine cu visele lui. cu visele mele - toate cele visate şi nevisate.
pentru el nu sunt oricare femeie.
sunt eu şi mă iubeşte pentru că sunt.
acum zâmbesc larg dimineţilor şi plâng la filme alături de prinţul meu.
"pariu că va fi băiat!" - nu am fost.
nu am vrut să fiu niciodată altceva sau altcinevaam dezamăgit,
am durut,
am venit ca o furtună întâmplătoare
m-au aşteptat în haine de vară - m-au primit înveşmântaţi în paltoane lungi şi groase
să nu simt căldura
apoi s-a pariat că voi fi cu picioarele pe pământ - "fii bărbat"! - nu am fost.
nu îmi place să mă agăţ de pământ la fiecare pas îmi place să fiu femeie
cu sunete în suflet şi nimburi pe frunte
am durut,
am dezamăgit,
am rămas ca un nor cenuşiu pe cerul lor de care mă aninam cu fiecare privire
văzută şi nevăzută
într-un târziu au pariat că voi fi "doctoriţă" şi voi cunoaşte un bărbat ! - nu am fost.
nu îmi place să trăiesc visul altora - să fiu ce nu a putut altul să fie,
iar bărbaţi nu am căutat. nu mi se potrivesc.
se uită pieziş la mine când plâng la filme şi râd că mă dor oamenii
şi îmi doresc până în carne să fac toţi îngerii geloşi dând viaţă unui ghemotoc de om
dar, când a fost timpul m-a găsit totuşi unul şi
după ce mi-a stors sufletul, aşteptările, visele
de tot ce au dăruit
m-a lăsat goală în mijlocul vieţii pentru că
m-a descoperit pe mine în toată fiinţa mea
si nu pe alta - care ar fi vrut să fiu.
afară ploua.
ploua şi în mine.
ploua şi ăn viaţa mea.
ploua peste tot.
atunci am urât norii pentru prima dată şi mi-am dorit haine groase
să nu mă mai doară sufletul atât de tare,
dar...deşi mi-au fost întinse de către cei care mă pariaseră - nu le-am primit.
nu mi se potriveau. îmi erau largi şi aveau mâneci prea lungi.
nu puteam atinge cerul şi mă împovărau mai mult.
atunci am tras aer în suflet. adânc. mi-am plâns în pietre durerea şi m-am redat mie.
am îmbrăcat iar visele şi zâmbetul. erau ale mele de când m-am născut.
ploaia s-a oprit.
mai tuna şi fulgera din când în când din amintiri
ca un pariu pierdut cu viaţa - de alţii.
am încetat să mă mai las cucerită de bărbaţi
şi mi-am visat în continuare povestea mea cu prinţul meu imaginar
cu el mi-am plutit primul dans la bal
şi tot cu el îmi visasem toate visele
când a venit...
îmi era ger. îmi era frig. îmi era teamă. eram îmbrăcată doar în mine.
m-a îmbrăcat şi în el (cu un zâmbet plin de iubire)- să-mi fie cald şi în vise şi în viaţă
m-a făcut apoi prinţesă până la capătul zilelor noastre
apoi ne vom înfăşura unul în sufletul celuilalt - doi fluturi pierduţi unul în altul
sperând să se regăsească şi printre stele
azi visez în viaţă alături de un prinţ cu zâmbet frumos
şi suflet primitor
ca o "acasă"
de care mi-era atât de dor
încât mă sfâşia.
nimeni nu mai pariază pe mine acum.
sunt asemeni unui cal ieşit din concurs
lăsat să necheze durere şi fericire până la cer.
la urma urmei am fost o fată ca oricare alta!
cu vise şi realizari de femeie - doar că am fost femeia mea înainte de a fi a alcuiva - mi-am aparţinut,
iar acest lucru nu l-a înţeles nimeni când m-a trântit pe masa vieţii într-un pariu
deja pierdut.
acum nu îmi mai aparţin. nu mai îmi e teamă de ploaie.
el nu m-a pariat cu viaţa. nu m-a pariat cu nimeni.
mi-a oblojit fiecare colţisor din mine cu visele lui. cu visele mele - toate cele visate şi nevisate.
pentru el nu sunt oricare femeie.
sunt eu şi mă iubeşte pentru că sunt.
acum zâmbesc larg dimineţilor şi plâng la filme alături de prinţul meu.
are mereu batistuţe şi mereu îmi spune: "va fi bine"!!!
Dans fantastic
seara,
cearsaf de îmbratisari fierbinti
trecea printre noi, unul altuia, noua
un dans fantastic - Berlioz încearca sa ne acompanieze
unduirile
îmi amintesc cum printre picaturile de vin rosu si dulce
pe care ni le culegeam de pe gura
ca pe o licoare interzisa
îmi povesteai despre mare - cum îmi mângâie degetele,
iar tu le sarutai unul câte unul
pierduta la mijlocul atingerii noastre le uitam sirul
stiam ca sunt zece
la mâini,
zece la picoare,
dar nu am reusit sa le numar niciodata pe buzele tale
poate nici nu era vorba despre mare
ci doar despre mine - cum ma prelingeam tie toata
despre foc nici nu stiu daca mi-ai vorbit vreodata
sau doar el
se aprindea cu un geamat - singurul rostit odata cu numele
nostru
nu mai vreau sa stiu nimic decât pielea ta sub degetele
mele, mirosul ei ud printre umbrele de parfum
si caldura
ce ma învaluie încet ca o mângâiere - sunt iarasi vie, da,
ma simt si eu acum!
cearsaf de îmbratisari fierbinti
trecea printre noi, unul altuia, noua
un dans fantastic - Berlioz încearca sa ne acompanieze
unduirile
îmi amintesc cum printre picaturile de vin rosu si dulce
pe care ni le culegeam de pe gura
ca pe o licoare interzisa
îmi povesteai despre mare - cum îmi mângâie degetele,
iar tu le sarutai unul câte unul
pierduta la mijlocul atingerii noastre le uitam sirul
stiam ca sunt zece
la mâini,
zece la picoare,
dar nu am reusit sa le numar niciodata pe buzele tale
poate nici nu era vorba despre mare
ci doar despre mine - cum ma prelingeam tie toata
despre foc nici nu stiu daca mi-ai vorbit vreodata
sau doar el
se aprindea cu un geamat - singurul rostit odata cu numele
nostru
nu mai vreau sa stiu nimic decât pielea ta sub degetele
mele, mirosul ei ud printre umbrele de parfum
si caldura
ce ma învaluie încet ca o mângâiere - sunt iarasi vie, da,
ma simt si eu acum!
Tot dorul
m-ai gătit frumos pentru viaţă...mamă.
mi-ai îmbrăcat sufletul în alb şi l-ai împodobit cu bunătatea ta.
l-ai crescut mare prin iubire şi l-ai lăsat liber prin înţelegere şi încredere.
azi mi-e puţin pătat, dar tot "nu fac rău dacă pot face bine" - cum tu mi-ai spus vorbă de căpătâi în viaţă.
mi-ai dat genunchere din sufletul tău făcute. să nu mă dor când cad şi stau în ţărână - muşcând din mine ca să mă simt.
mi-ai dat zâmbet din ochii tăi să strălucesc când zâmbesc larg, iar tu să mă vezi şi când nu ţi-s aproape.
mi-ai dat putere din inima ta...să nu mă opresc decât atunci când viaţa mea va fi o amintire pentru copii mei.
mi-ai dat un drum...croit din viaţa ta. i-ai pus fundă toată dragostea ta de mamă şi m-ai lăsat să: "merg mai departe" în tot şi toate.
după ce m-ai învăţat zborul...mi-ai dat aripi. două. mi-ai spus că sunt ale unui înger. acum ştiu însă că sunt smulse din tine.
şi...mi-ai spus: "zboară".
iar eu le-am deschis. pe frunte mamă mi-ai lăsat din buze...tot dorul!
Allia (autor)
mi-ai îmbrăcat sufletul în alb şi l-ai împodobit cu bunătatea ta.
l-ai crescut mare prin iubire şi l-ai lăsat liber prin înţelegere şi încredere.
azi mi-e puţin pătat, dar tot "nu fac rău dacă pot face bine" - cum tu mi-ai spus vorbă de căpătâi în viaţă.
mi-ai dat genunchere din sufletul tău făcute. să nu mă dor când cad şi stau în ţărână - muşcând din mine ca să mă simt.
mi-ai dat zâmbet din ochii tăi să strălucesc când zâmbesc larg, iar tu să mă vezi şi când nu ţi-s aproape.
mi-ai dat putere din inima ta...să nu mă opresc decât atunci când viaţa mea va fi o amintire pentru copii mei.
mi-ai dat un drum...croit din viaţa ta. i-ai pus fundă toată dragostea ta de mamă şi m-ai lăsat să: "merg mai departe" în tot şi toate.
după ce m-ai învăţat zborul...mi-ai dat aripi. două. mi-ai spus că sunt ale unui înger. acum ştiu însă că sunt smulse din tine.
şi...mi-ai spus: "zboară".
iar eu le-am deschis. pe frunte mamă mi-ai lăsat din buze...tot dorul!
Allia (autor)
...deja il iubeam
El avea suflet pustiu si tacut.
Purta in privire pecetea durerii.
Cunosteam privirea aceea.
Nici zambetul trist din coltul buzelor nu-mi era strain;
Nici lupta, nici disperarea muta, nici renuntarea tarzie.
Toate le mai vazusem
La mine.
Era ca si cum m-as fi privit intr-o oglinda intoarsa.
Mi-am intins gandul sa-i sarut umarul stang.
Atunci a aparut ingerul batand din aripi si a strigat:
"Nu ti-am mai spus ca cei fara suflet nu se pot oglindi?"
Fara sa-si dea seama, bataia de aripa a rascolit cenusa
Aprinzand ultima scanteie
Ce ardea mocnita
Sub cenusa din inima.
Cuvintele mi s-au topit pe buze
Si n-am mai apucat sa-i spun:
"Inca mai poti pleca
Eu nu-i ucid decat pe cei care-i iubesc."
Pentru ca in clipa aceea... deja il iubeam
I got this Sexy Comment from commentsplanet.com!
Purta in privire pecetea durerii.
Cunosteam privirea aceea.
Nici zambetul trist din coltul buzelor nu-mi era strain;
Nici lupta, nici disperarea muta, nici renuntarea tarzie.
Toate le mai vazusem
La mine.
Era ca si cum m-as fi privit intr-o oglinda intoarsa.
Mi-am intins gandul sa-i sarut umarul stang.
Atunci a aparut ingerul batand din aripi si a strigat:
"Nu ti-am mai spus ca cei fara suflet nu se pot oglindi?"
Fara sa-si dea seama, bataia de aripa a rascolit cenusa
Aprinzand ultima scanteie
Ce ardea mocnita
Sub cenusa din inima.
Cuvintele mi s-au topit pe buze
Si n-am mai apucat sa-i spun:
"Inca mai poti pleca
Eu nu-i ucid decat pe cei care-i iubesc."
Pentru ca in clipa aceea... deja il iubeam
Jura-mi ca vei fi fericita !
Statea in prag cu aripile intinse a plecare
si chipul intors inca o data inspre mine.
Stiam ca pleaca pentru totdeauna...
-Jura-mi ca vei fi fericita !
Putea sa-mi ceara orice din ce stiu sa fac,
dar el mi-a cerut sa fiu fericita...
-N-am mai facut niciodata asta, inger,
am spus eu cu jumatate de glas.
-Jura-mi, a tunat el.
-Nu pot inger, dar jur ca voi incerca!
-Sa incerci nu e de ajuns, a mai spus el.
Avea o voce ciudata. N-o mai auzisem niciodata pana atunci;
tristetea din ea era aproape palpabila.
-Inger, dar tu imi ceri sa iubesc si sa renunt.
Stii ca 'a fi fericit' se conjuga doar la trecut.
-Voi oamenii...mereu sunteti ocupati sa va doriti un viitor
si nu va mai ramane timp sa fiti fericiti.
Am tacut.
Nu-mi doream un viitor, imi doream doar o singura zi de joi....
-Intotdeauna vedeti fericirea din spate, a mai spus,
de aceea n-o recunoasteti decat dupa ce a trecut pe langa voi.
As fi vrut sa-i explic...
-Taci! Nu intreba! Traieste si fii fericita.
Am tacut.
L-am urmarit cu privirea o bucata de vreme
Cuvintele lui imi staruiau in minte,
ca o limba straina pe care inca nu o invatasem
Si n-am jurat... ca n-am inteles ce-mi cere...
si chipul intors inca o data inspre mine.
Stiam ca pleaca pentru totdeauna...
-Jura-mi ca vei fi fericita !
Putea sa-mi ceara orice din ce stiu sa fac,
dar el mi-a cerut sa fiu fericita...
-N-am mai facut niciodata asta, inger,
am spus eu cu jumatate de glas.
-Jura-mi, a tunat el.
-Nu pot inger, dar jur ca voi incerca!
-Sa incerci nu e de ajuns, a mai spus el.
Avea o voce ciudata. N-o mai auzisem niciodata pana atunci;
tristetea din ea era aproape palpabila.
-Inger, dar tu imi ceri sa iubesc si sa renunt.
Stii ca 'a fi fericit' se conjuga doar la trecut.
-Voi oamenii...mereu sunteti ocupati sa va doriti un viitor
si nu va mai ramane timp sa fiti fericiti.
Am tacut.
Nu-mi doream un viitor, imi doream doar o singura zi de joi....
-Intotdeauna vedeti fericirea din spate, a mai spus,
de aceea n-o recunoasteti decat dupa ce a trecut pe langa voi.
As fi vrut sa-i explic...
-Taci! Nu intreba! Traieste si fii fericita.
Am tacut.
L-am urmarit cu privirea o bucata de vreme
Cuvintele lui imi staruiau in minte,
ca o limba straina pe care inca nu o invatasem
Si n-am jurat... ca n-am inteles ce-mi cere...
Da-mi sufletul inapoi
Dimineata promitea sa fie una de joi. Atunci am hotarat sa ma-ntorc si sa traiesc.
-Inger, da-mi sufletul inapoi, i-am cerut dintr-o data.
El s-a uitat la mine incurcat.
-Doar atat? intreba el ironic.
-Ti l-am dat doar sa ai grija de el in lipsa mea.
-Doar atat ti-l doresti? Nu-mi oferi nimic in schimb?
-Nu am ce sa-ti ofer, nu mi-a ramas decat viata, am raspuns devenind dintr-o data banuitoare.
-Nu-l mai am, spuse el strangandu-si aripile ca si cum brusc i s-ar fi facut frig. L-am pierdut aseara la carti, dar poti sa treci pe la piata, este acolo un negustor care vinde suflete la mana a doua. Sunt reconditionate si multe dintre ele-s ca noi, adauga el in graba.
Apoi si-a desfacut aripile starnind un nor de colb si-a disparut instantaneu, lasandu-ma muta de stupoare.
Am pornit sa-l caut pe negustor, nestiind inca ce troc as putea face cu el.
L-am gasit intr-un tarziu ascuns dupa o primavara paraginita. M-a masurat tacut din priviri.
-Pot sa-ti dau unul care ti s-ar potrivi perfect, mi-a spus el , fara macar sa intrebe ce vreau. Uite, asta, a iubit si a tradat la fel ca si tine.
Ti-l dau in schimbul amintirii.
-Amintirea nu este de vanzare. Ma descurc si fara suflet, am spus eu intorcandu-ma sa plec.
-Stai, mi-a strigat din urma. Am unul... nu pare prea stricat...dar n-am apucat sa-l repar si acum nu mai are valoare. Mi l-a dat azi noapte demonul; pe semne ca s-a pacalit. Credea ca-i valoros dar apoi a constatat ca cel caruia ii apartinea tocmai murise si nu va mai veni nimeni sa-l revendice.
Mi-a intins o cutie invelita intr-o bucata de ziar.
Cu adanc regret anuntam trecerea in nefiinta a celei care a fost...citesc eu nedumerita pana cand dau peste numele meu.
Un zambet trist si obosit imi apare dintr-o data in coltul buzelor. Numai mie mi se putea intampla asa ceva, imi spun retraind pentru a nu stiu catea oara momentul... si tocmai acum cand ma hotarasem sa traiesc...
Oricum dimineata trecuse de mult iar ziua ramasese una de luni...
Se vede ca joia aceea de septembrie chiar n-avea sa mai vina niciodata...
-Inger, da-mi sufletul inapoi, i-am cerut dintr-o data.
El s-a uitat la mine incurcat.
-Doar atat? intreba el ironic.
-Ti l-am dat doar sa ai grija de el in lipsa mea.
-Doar atat ti-l doresti? Nu-mi oferi nimic in schimb?
-Nu am ce sa-ti ofer, nu mi-a ramas decat viata, am raspuns devenind dintr-o data banuitoare.
-Nu-l mai am, spuse el strangandu-si aripile ca si cum brusc i s-ar fi facut frig. L-am pierdut aseara la carti, dar poti sa treci pe la piata, este acolo un negustor care vinde suflete la mana a doua. Sunt reconditionate si multe dintre ele-s ca noi, adauga el in graba.
Apoi si-a desfacut aripile starnind un nor de colb si-a disparut instantaneu, lasandu-ma muta de stupoare.
Am pornit sa-l caut pe negustor, nestiind inca ce troc as putea face cu el.
L-am gasit intr-un tarziu ascuns dupa o primavara paraginita. M-a masurat tacut din priviri.
-Pot sa-ti dau unul care ti s-ar potrivi perfect, mi-a spus el , fara macar sa intrebe ce vreau. Uite, asta, a iubit si a tradat la fel ca si tine.
Ti-l dau in schimbul amintirii.
-Amintirea nu este de vanzare. Ma descurc si fara suflet, am spus eu intorcandu-ma sa plec.
-Stai, mi-a strigat din urma. Am unul... nu pare prea stricat...dar n-am apucat sa-l repar si acum nu mai are valoare. Mi l-a dat azi noapte demonul; pe semne ca s-a pacalit. Credea ca-i valoros dar apoi a constatat ca cel caruia ii apartinea tocmai murise si nu va mai veni nimeni sa-l revendice.
Mi-a intins o cutie invelita intr-o bucata de ziar.
Cu adanc regret anuntam trecerea in nefiinta a celei care a fost...citesc eu nedumerita pana cand dau peste numele meu.
Un zambet trist si obosit imi apare dintr-o data in coltul buzelor. Numai mie mi se putea intampla asa ceva, imi spun retraind pentru a nu stiu catea oara momentul... si tocmai acum cand ma hotarasem sa traiesc...
Oricum dimineata trecuse de mult iar ziua ramasese una de luni...
Se vede ca joia aceea de septembrie chiar n-avea sa mai vina niciodata...
Cel mai minunat lucru care mi s-a intamplat
Sunt o multime de lucruri minunate pe lumea aceasta: dragostea,prietenia,speranta,implinirile,zambetul,visele...,bineinteles si aceste lucruri pentru mine sunt speciale ! Insa de ceva timp, in viata mea a intrat un 'suflet'...unul cu patru labutze :)) ! Este vorba de un catzelus Beagle...acum numele lui este "Edo" care inseamna "mereu acolo"...m-am gandit mult la acest nume pentru ca vroiam sa fie perfect ! Este cel mai afectiv catel din lume...cel mai pupacios,la fiecare 10 minute imi 'cere' sa-l iau in brate !
Este sufletul ce nu poate dezamagi,este un vis implinit,este vietatea ce imi poate schimba starea si ma poate face fericita...este asemenea unei raze de soare dupa furtuna !
Pacat ca nu poate vorbi,insa cand ma priveste ii sclipesc ochii si pare atat de fericit...si nu poate dormi o clipa fara mine :) !
'Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul !'
Este cel mai minunat lucru care mi s-a intamplat...Edo !
miercuri, 2 aprilie 2008
Tot ce stiu...
Am auzit intr-o melodie niste cuvinte superbe : "Dance for life"...suna asa frumos...si m-am gandit si eu ca voi dansa 'for life' ...
Cred ca asta este totul pentru mine...tot ce stiu este ca dansez pentru viata...desenez pentru fericire...si ceea ce urmeaza...voi juca pentru implinire !!!
Ziua pacalelilor..hehe :)
1 Aprilie - ziua pacalelilor..sau ziua farselor ! Azi poti face orice farsa...poti pacali pe oricine doresti ! Cred ca e singura zi cand ti se iarta orice gluma fie ea cat de 'proasta' !
Deci...faceti fratilor cat mai multe farse...insa aveti grija sa nu va lasati pacaliti !
In caz ca nu aveti idei de farse...va pot ajuta cu un link super tare :
www.enjoe.ro
Bafta tuturor !
Deci...faceti fratilor cat mai multe farse...insa aveti grija sa nu va lasati pacaliti !
In caz ca nu aveti idei de farse...va pot ajuta cu un link super tare :
www.enjoe.ro
Bafta tuturor !
Mi-e dor de mare...
Azi am avut toata ziua senzatia ca sunt la mare...la plaja,pe malul marii exact unde valurile iti ating varfurile degetelor de la picioare...!Hmm..la ora asta cred ca m-am trezit din 'vis'...dat fiind ca azi a plouat toata ziua aproape in Bucuresti...si Doamne URATA mai este capitala asta atunci cand ploua,balti peste tot..oameni si mai grabiti decat de obicei..multe umbrele..! A plouat asa...de parca a vrut Cineva sa ne anunte ca nu urmeaza vara...si nici toamna..parca se pregatea sa ninga,zic asta si din cauza frigului! Cum as fi putut eu sa imi imaginez ca sunt la mare pe un asa frig si pe o asa ploaie..! Pai simplu...cand stateam si il asteptam pe instructorul meu auto..m-am uitat deodata in sus...si ce sa vad decat o umbrela..si automat a venit deja-vu-ul de atunci..din vara cand eram la mare..putina neatentie si m-am trezit cu picioarele intr-o baltoaca..si ce m-as mai fi 'balacit' cu picioarele in ea...dar eram sigura ca toti oamenii se vor uita la mine ca si cum ar fii vadea un extraterestru..si de parca mi-ar pasa mie ce cred oamenii..asa ca am 'plesnit' baltoaca aia cu talpile picioarelor de 2 ori..si apoi m-am dus langa o 'piramida' de nisip putin mai mult turtita de atata umezeala..parca imi venea sa arunc adidasii si sa ma joc cu degetele picioarelor in nisipul ala..nu semana deloc ca cel de la mare...dar stiu ca poti avea orice si poti fii oriunde doar imporivizand..si asta am facut si eu..! Am simtit "briza marii" mai toata ziua..din cauza vantului evident..!
A fost atat de frumos la 'mare'...incat acum mi-e extrem de dor de ea..si de tot ce include marea..si nu as vizita niciodata alta 'mare' decat Marea Neagra..Eforie Nord..acolo sunt toate amintirile mele..cele mai frumoase...! "Mi-e dor de mare...imi place la mare ca esti curat tot timpul..."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)