Intr-un an atat de 'scurt' am pierdut lucruri materiale ca sa pot castiga fericirea sufleteasca! Anul 20 m-a incercat din greu, dar mi-a oferit intelepciunea, speranta si credinta, pe care le pierdusem pe drum. Au fost momente in care am vrut sa spun oricarei persoane care trecea pe langa mine pe drum cat iubesc de mult, au fost momente in care am vrut sa plec atat de departe sa uit totul, momente in care am crezut ca "mai bine nu se poate", momente in care aveam impresia ca nu voi mai putea sa ma ridic de jos.
A inceput cu un ideal, iar idealul s-a transformat in ce este mai frumos la anii 20 : dragoste de adolescent - o dragoste pura si nevinovata. Au fost niste clipe...defapt acestea vor fii unele dintre clipele pe care nu le voi uita niciodata! Dupa aceste clipe deosebite, s-a intamplat inevitabilul : am picat examenul la "teatrologie" (zicea cineva). De aici totul a devenit o ceata si un stres continuu in cursul anului. M-am inscris la o facultate ok (ma gandesc acum), insa cu greu m-am convins sa dau cu semnatura pe foaia de inscriere, avand in vedere ceea ce imi doresc. Am cunoscut o gramada de persoane minunate, nu am pierdut nimic. Apoi a fost vestea cu bunica (mama mea), caci m-a crescut. Apoi a fost vestea infioratoare despre starea sanatatii mele, pe care a trebuit sa o suport singura, fara ca familia sa stie (nu am vrut sa-i impacientez). A urmat o perioada mai grea in familie. Dupa acestea a fost un zambet, caci am trecut sesiunea cu brio, caci "10"-le nu se compara cu nici o nota! :D Ea, prietena mea... dar au trecut 6 luni fara sa mai stiu nimic de ea (am avut un deja-vu intens). Nu are rost sa le enumar, insa au fost un numar destul de 'simtitor' de esecuri - in continuare - care mi-au parlit un pic sufletul. Voi juca intr-o piesa de Shakespeare (vestea aceasta m-a bucurat enorm in acel moment). Dupa aceasta veste minunata a inceput sa ma manance pielea (nu glumesc si nu e de ras) caci mergand la dermato - vestea a fost ca sunt alergica la culoarea negru si nu numai - mi-am aflat toate alergiile posibile, insa la culoarea negru m-a afectat putin! Am continuat mai mult cu gandul decat cu faptele, dar cu privirea in pamant (probabil nu am vazut ce a trecut pe langa mine) - deseori oamenii fac gresala asta, dar si eu am facut-o! Inca o sesiune de lucruri neasteptate si urate a urmat (fara a mai da detlii). Ultima, dar si cea mai recenta a fost boala lui Edo - merg de 2-3 ori pe zi cu el la perfuzie (ce poate fi mai urat si ingrijorator?) - Babesiosa.
Azi : 6 mai - BlackJack - zambesc la vederea razelor de soare, dar si pentru ca Edo e mai bine, iar prietenul-amicul meu este langa mine (cel care a demonstrat ca poate fi prieten). O dimineata frumoasa si plina de speranta!
Restul conteaza mai putin! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu