O voce din off: Cel mai crunt blestem e sa te întâlnesti cu furia unei femei ranite. E genul de întâlnire din care n-ai cum sa iesi viu.
Nu am nevoie de tine. Poti sa te însori linistit. Putin îmi pasa. Pur si simplu te urasc pentru ca m-ai adus în starea aia în care sa-mi dau voie sa iubesc. Acum nu. Acum gata. S-a terminat. Erai ultima speranta, ultima încercare, ultima sansa pe care o dadeam unui tip sa-mi demonstreze ca NU e asa cum cred, ca nu sunteti toti la fel. Dar sunteti. TOTI. S-a dus. Nu mai cred în barbati. Înainte mai aveam umbra unui dubiu, dar acum sunt convinsa ca sunteti incapabili sa iubiti altceva decât propriul eu.
Ma amuza baieteii care se vaita ca au suferit din dragoste si ca nenorocita dracului ce a îndraznit sa le faca. V-a ranit orgoliul, ma, nu sentimentele. Voi nu suferiti din dragoste, voi suferiti din mândrie. Nenorocita, pe care, personal, o ador, indiferent cine ar fi ea, v-a umilit, v-a pus coarne, v-a acceptat cadourile si a ramas în continuare cu picioarele încrucisate, a profitat de buzunarul dvs., dar s-a culcat cu altul, curva.
Va salut, domnilor. Asteptati-va la tot ce poate fi mai rau. O sa va iau oricum prin surprindere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu