A fost...si a revenit !

a fost...o fetita careia ii placea la nebunie 
marea, ar fi facut orice sa vada macar o clipa

in fiecare zi marea. Pentru ca nu avea cum sa 

o vada in fiecare zi, micuta isi dorea din ce in ce mai mult sa se afle acolo unde valurile ating tarmul plin de scoici. Acesteia ii placea culoarea verde foarte mult deoarece considera ca este culoarea puritatii, la fel ca sufletul ei, ii placea atat de mult verdele pentru ca in jurul ei era numai verde. Era o fire foarte sensibila si totodata glumeata...facea din orice cuvant, orice lucru o gluma doar pentru a nu o vedea cei din jurul ei ca este trista si ca ii venea sa planga mai tot timpul. Toata lumea se minuna de ochii acesteia, ochii ei verzi dar foarte tristi, avea intotdeauna ochii tristi, la fel ca si sufletul ei. Nu avea multi prieteni, insa cei care erau in jurul ei erau oameni si buni si rai, oameni pe care i.a iubit nespus de mult, dar care au dezamagit.o, erau zi de zi in jurul ei deoarece fetita nu putea sta suparata pe ei, iertandu.le toate greselile. Prieteni avea doar 2 sau 3, dar acestia vor ramane mereu prietenii ei.

Intr.o zi, micuta a plecat la mare, unde.i placea atat de mult...dabea astepta sa asculte valurile cum se loveau de malul umed. Ajunsa acolo, a stat o perioada mai lunga, o perioada foarte importanta in viata ei pe care a stiut sa o traiasca din plin fara regrete. Era singura la mare si nimeni nu i se alatura, multi oameni o vedeau adesea plimbandu.se in picioarele goale pe malul apei, insa n.a indraznit nimeni sa se bage in vorba cu ea. Chiar daca era la mare, fetita tot trista era pentru ca era singura, fara putinii ei prieteni de care i se facea dor pe zi ce trecea.

Ultima ei plimbare, ultima clipa de neuitat inainte sa se intoarca acasa avea sa fie cea mai norocoasa, deoarece, timid, un baiat s.a apropiat de ea spunandu.i cat de frumoasa este, si cat de norocos este ca a intalnit.o. Fetita timida si sensibila din fire, l.a apucat de mana pe baiat, care i se parea mai special, si s.au plimbat o vreme pe plaja intunecata. Spre dimineata, cand deja isi facusera multe promisiuni, fata il intreba pe baiat daca o iubeste. Baiatul nestiind ce sa.i raspunda, a tacut privind marea. Aceasta i.a mai spus ca daca o iubeste ar vrea ca el sa faca soarele sa rasara exact in acel moment. Baiatul i.a promis ca.l va face sa rasara, si ca va fi cel mai minunat rasarit din viata ei, numai ca trebuia sa mai astepte cateva clipe. Minutele se scurgeau si fata trebuia sa plece acasa. Soarele nu rasarise. Micuta dezamagita, insa oferindu.i inca o sansa baiatului il lua de mana pe acesta spunandu.i ca vrea sa mearga acasa. S.au ridicat de pe nisip si au inceput sa mearga catre casa. Nu trecu mult timp si baiatul intorcandu.se a zarit soarele ce tocmai rasarea, si i.a spus fetei sa mai astepte o clipa si sa se intoarca. Fata la vederea soarelui a ras pana cand a inceput sa planga de fericire. Ochii ei nu mai erau tristi . Fusese cel mai frumos rasarit din viata ei.

Ajunsi acasa cei doi au continuat un timp sa se vada, erau foarte fericiti...pana intr.o zi cand fata l.a asteptat pe baiat un timp indelungat, insa acesta n.a mai aparut...Din ziua aceea fata a inceput sa planga fara oprire. Nimic nu o putea inveseli si nimeni nu mai reusea sa o faca sa fie fericita si sa zambeasca. Ochii ei erau si mai tristi...buzele ii tremurau incontinuu..se gandea numai la baiat si la dezamagirea din sufletul ei..

Mai departe urma a doua zi, si fata avea sa planga incontinuu, fara ca nici macar sa mai poata glumi pentru a se opri din plans...Si acum, fata plange in continuare...si va plange pana cand ea si el vor unul langa celalalt si vo fi fericiti !