Mi.am aprins o tigara. Era intuneric. Nu se auzea decat zgomotul buzelor mele dezlipindu.se odata la cateva secunde de tigara. - De ce fumezi ?
Am raspuns dezamagita..
- Ca sa te pot uita pe tine.
- Pai nu m.ai uitat ? A trecut mult timp de cand nu ne.am vazut. mi.a spus
- Speranta moare ultima. am completat.
- Deci inca mai speri... a incercat sa ma intrebe.
- Nu. Nu mai am la ce sa sper. Stii, s.au schimbat multe de cand am vorbit ultima oara. i.am explicat.
- Ce s.a intamplat cu ochii tai ? m.a intrebat.
- I.am inchis sa pot uita de toate teatrele nenorocite. i.am raspuns.
- Nu mai vrei fictiune..? Iti placea atat de mult. m.a intrebat dezamagit.
- Nu era fictiune. Era viata mea. Ai fost un actor care.si juca rolul in viata mea. i.am spus.
- Te.am dezamagit ? m.a intrebat stingandu.mi tigarea.
- Tu nu. M.am dezamagit singura. Tu doar ti.ai jucat rolul si am apreciat asta.
- Stii si tu ca a fost mai mult decat un rol...mi.a zis.
- Ochii mei ? l.am intrebat.
- Doar ochii...ochii sunt oglinda sufletului. mi.a explicat.
- Si sufletul meu? l.am intrebat
- E gol ca si sala asta de teatru. mi.a aratat in jurul lui.
- Vino ! As vrea sa.ti amintesti cum erai inainte. mi.a spus luandu.mi mainile si tragandu.ma pe scena inalta.
A cantat un timp. A cantat si dragostea si speranta si fericirea. Apoi...
- Am fost tot timpul trista crezand ca sunt fericita. i.am spus.
- Asta vezi ? m.a intrebat.
- Toata lumea aia moarta incerca sa.mi fure dragostea. i.am mai spus.
- Iar eu ? m.a intrebat trist.
- Tu ? Nu vezi ca rolul tau a fost fals ? Nu te potriveai deloc acelui rol. i.am aratat spre amintire.
- De ce nu m.ai oprit atunci ? m.a intrebat.
- Binele si raul s.au jucat in jurul meu. Uitasem de inima mea. i.am explicat
- De ce esti aici ? m.a mai intrebat.
- Ca sa fumez o tigara. i.am raspuns aprinzandu.mi alta tigara.
Trecuse ceva timp de cand nu mai scosesem nici un cuvant nici unul din noi. Tigarea aproape se terminase..
- Inteleg...mi.a spus.
Am deschis ochii si m.am uitat la el...
- Esti fericita acum...a completat.
Am zambit. Am deschis ochii si mai mult. M.am ridicat si am aruncat mocul de tigara...lasand doar fumul gri in urma mea.
- Succes in jocul teatrelor nenorocite si false ! i.am spus privindu.l cu aceeasi ochi.
M.am mai intors inca o clipa sa.l privesc cum a luat mocul de tigara de jos si la pus in scrumiera ca si cum n.ar fi vrut niciodata sa se stinga...
Speranta doar a disparut din sufletul meu, n.a murit...
Un comentariu:
Frumos. Dar lucrurile nu se termina pe scena vietii. Doar incep acolo.
Trimiteți un comentariu