O cafea si restul...

     Era singur, s.a asezat la o masa de unde putea privi marea...

  - As dori o cafea. Mi.a spus ingnorandu.ma cu privirea si uitandu.se doar la mare...
  - Simpla ? Fara lapte ? Fara zahar ? L.am intrebat..

     M.a privit putin curios si apoi uitandu.se in jos :

   - Cum doresti tu..

     Am fost surprinsa, nimeni nu.mi ceruse asa ceva pana acum. M.am hotarat sa.i pun si lapte si zahar la cafea. Cat timp s.a facut cafeaua l.am privit nesigura cum se uita la mare, nu si.a clintit privirea nici macar o secunda de la peisaj.
     Am revenit cu cafeaua..

   - Cafeaua dumneavoastra..
   - Multumesc, insa as mai dori una!
   - La fel ?
   - Nu, doar cu putin zahar...

     Am crezut ca este o gluma, insa am facut si cealalta cafea. Am pus.o pe masa in fata lui, acum avea doua cafele..

   - Cafeaua dumneavoastra..
   - Multumesc!
   - Cu placere..i.am raspuns.
   - Poti sa iei un loc! aratandu.mi scaunul din fata lui.

     Putin speriata si surprinsa m.am asezat...

   - Poftim. Mi.a spus, punandu.mi prima cafea care i.o adusesem in fata,insa uitandu.se in continuare la mare.
   - Multumesc! i.am spus
   - Iti place ?
   - Mai beau din cand in cand,insa nu vreau sa.mi fac un obicei din asta! am zis ca sa nu.l fac sa se simta prost, desi nu.mi placea cafeaua.

     A zambit..si s.a uitat in cana din fata lui care era aproape goala..

   - Nu cafeaua, marea...iti place ? m.a intrebat

     Putin rusinata, am incercat sa.i raspund, dar aveam mintea goala...nu mai stiam nimic. M.am intors sa ma uit la mare, poate reuseam sa prind vreo idee...ce frumosa era...mult mai frumoasa ca pana in momentul acela.

   - Gata ! a spus pe un ton putin mai ridicat, iar apoi auzindu.se cana trantindu.se usor pe masa.
   - Sa va mai aduc una. L.am intrebat politicoasa...
   - Nu, multumesc.. a zis uitandu.se la mine

     Avea ochii albastri...niste ochi mari, se vedea culoarea atat de clar. Incercam sa ma gandesc de ce ii placea marea atat de mult...

   - Ai terminat ? m.a intrebat intrerupandu.mi gandurile

     Fara sa.mi fi dat seama, m.am uitat in cana si era goala...era ciudat pentru ca nu.mi aminteam sa fii baut cafeaua..

   - Da, a fost foarte buna! am spus putin surprinsa..
   - Nu.ti place nu e asa ? m.a intrebat..
   - Ba da, cel mai mult, nu m.as plictisi niciodata sa o privesc. i.am raspuns intorcandu.ma si privind marea.
   - Si cafeaua ? m.a intrebat razand..

     M.am intors, m.am uitat la el si apoi in cana...

   - Ce s.a intamplat ? mi s.a adresat curios.
   - Am aruncat amintirile in cana asta.. am spus
   - Ce.ti amintesti ?
   - Doar de sufletul meu, l.am aruncat si pe el...
   - Cum mai traiesti ? m.a intrebat cu o voce trista..
   - Nu stiu, am aruncat tot...i.am raspuns..
   - Si oamenii ? 
   - Da..
   - Si marea ?
   - Da..
   - Si mai ce ?
   - Timpul, cred...si dragostea, culoarea ochilor mei...i.am spus confuza
   - Verde ? m.a intrebat
   - De unde stii ? l.am intrebat la randul meu
   - Alta culoare nu se potrivea ochilor tai. mi.a raspuns
   - Am aruncat pana si speranta...am adaugat dezamagita.
   - Si cum mai visezi ? m.a intrebat uimit
   - Prin tine, i.am raspuns.
   - M.ai aruncat pana si pe mine ? a continuat sa ma intrebe
   - Da, dar cand ai cazut nu te.ai lovit. l.am asigurat
   - De ce ?
   - Ai cazut pe inima mea...am completat.
   - Pai, ti.ai aruncat si inima ?
   - Da, desigur, ea a fost prima pe care am aruncat.o, acum e la fund..
   - Inseamna ca eu  am fost al doilea cand m.ai aruncat. a incercat sa.si dea seama
   - Nu ! am spus convinsa..Tu ai fost ultimul !
   - Cum asa ? Si nu m.am lovit de amintirile tale si de suflet ? m.a intrebat
   - Ba da, dar nu te.ai lovit, ai trecut prin ele...i.am explicat.
   - Si nu te.a durut ? mi s.a adresat
   - Ma doare...i.am raspuns
   - Deci, durerea ai pastrat.o! a zis incercand sa afle..
   - Nu...am aruncat.o in cana ta ! i.am spus
   - Doar durerea ? m.a intrebat curios
   - Durerea, dezamagirea si dorul..
   - Si...a incercat sa.mi spuna
   - Si atat ! am completat
   - Viata ai pastrat.o ? m.a mai intrebat
   - Tocmai am baut.o ! i.am raspuns
   - Ti.a fost sete ?
   - Mi.e sete doar cand sunt cu tine...i.am spus
   - De ce ? m.a intrebat incert..
   - Pentru ca beau din tine, beau din viata...l.am anuntat.
   - Iar tu ? a spus trist..
   - M.as arunca si eu, dar mi.e teama sa nu ma inec..i.am spus la fel de trista
   - Te ajut eu sa supravietuiesti..a spus binevoitor
   - Nu ai cum, tu ai ramas in inima mea...l.am avertizat...
      Dar nu.ti face probleme, vei ramane mereu acolo...am adaugat

     N.a mai spus nimic, si.a mutat privirea din nou spre mare...si m.am intors si eu sa o privesc...apoi mi.a spus:

   - Mai adu.mi o cafea te rog frumos..
   - Imediat..La fel, cu putin zahar?i.am spus
   - Nu, cum vrei tu...mi.a raspuns

     M.am ridicat si mi se parea ca sunt obosita, eram trista...
     Cand m.am intors cu cafeaua, nu mai era, dar nici canile...
     M.am asezat in locul lui si am privit marea...soarele rasarea, valurile atingeau nisipul parca mangaindu.l, era cald...am inceput sa zambesc...mi.am dat seama ca  nu aruncasem nimic, doar am visat...te.am visat...