Mai tii oare inca minte noaptea.n care ne.am iubit?...
Un moment! Si.n el o viata de un secol am trait!
Pentru tine ce.am fost insa? Tot ce.ai fost si pentru mine.
Un capriciu de o clipa pe.ale inimii ruine!
Iata tot. Fara.ndoiala, noaptea, c.o vei fi uitat
Si te miri de intrebare precum insumi sunt mirata;
Unul si.altul, de atunci, multe nopti avem de.acele
Ca sa ne.amintim de toate, este foarte adevarat!
Dar secretul intrebarii, cunoscut inimii mele,
Nu e.al meu sa.l dau pe fata, si.ti ramane a ghici
Pentru ce aceste vorbe vin pe buze.a.mi rataci
"Mai tii oare inca minte noaptea.n care ne.am iubit?...
Un moment!... Si.n el o viata de un secol am trait!"
Eram tineri deopotriva, visatori ca Poezia,
Gratiosi ca Tineretea, ducli ca doua sarutari
Care.aprind pe buze rumeni ale dragostei.mbatari!
Tu in Arte, eu in Versuri, ne.ncepuseram solia,
Viitoru.n fata noastra suradea, si intre noi
Sta capriciul molatic; iar deschis pentru.amandoi
Se afla Musset pe masa. Mai tii minte, spune.mi oare,
Frazele armonioase din poema.ncantatoare,
Cand perdelele alcoviei tresareau? Cand Rolla, mut,
In betia cea din urma sta cu sufletul pierdut!
Marion, pe.ale lui brate, o copila! cumparata
Pe pret de.aur, de la ma.sa, se zbatea nevinovata!...
O! De ce n.am fost ca Rolla si ca el sa fi facut
A.mi fi noaptea cea din urma noaptea ce.am pastrat in minte?
Cate suferinte astfel nu mi.as fi crutat, si cat
N.as dormi acum de bine printre mutele morminte,
Unde scapi de scarba lumii si de.al traiului urat!
Spune.mi, dragul meu A... Ma iarta ca era sa.ti zic pe nume!...
Poti sa fii cu o femeie, dar de esti un om pe lume,
Trebuie dupa aceea, doamna, ca sa.i zici, si eu,
Care fac din lume parte, ca un om cu maniera,
Pot sa sar pe ici, pe colo, cate.un gard din drumul meu...
Insasi le.ai sarit adesea... Sa sar insa o bariera...
Nu e.n gustul dumitale si nu poate fi.ntr.al meu!...
Domnul meu, dar... Mai tii minte?...Eu nu uit nimic... Incat
Focul ce ardea in soba parca.l vad. Tuseai pe.atuncea
Ea lua amorul nostru si se multumi pe.atat!
Este.adevarat, desigur: Nu facusem juraminte
Ca sa ne iubim o viata cum se face obisnuit!
Un capriciu de o noapte are altfel de cuvinte
Si, cu toate.acestea, o clipa cat un secol ne.am iubit!
Luna nu era in ceruri ca s.o am de marturie,
Si.nchizandu.si somnoroase ochii lor patrunzatori,
Stelele nenumarate de pe bolta azurie
Dormeau duse prin vazduhuri sub o grea manta de nori!
Usa chiar era.ncuiata. Iar pe ulita desearta
Cativa natarai de frunte se luaseara la cearta,
Atragand de la fereastra pe un curios gardist,
Care, strans la catarama, in mundiru.i de cazarma,
Dup.o lunga sarutate, auzise.n casa larma...
Precum vezi, n.am nici un martor, si e lucru foarte trist!...
Lemnele trosneau sub flacari si se.ncovoiau in doua,
Insa in cenusa muta atunci s.au prefacut,
Ca de.ar sti ca sa vorbeasca revenind la viata noua,
Multe.ar mai putea sa spuna ele, care ne.au vazut!
A! de n.ai uita nimica din momentele trecute,
Daca noaptea de aprilie ti.a ramas in suvenir,
Vino, vom sorbi din cupa fericirilor pierdute.
Zilele vor curge line dupa.al noptilor delir!
Sunt atat de tanara inca, inima mi.e.atat de plinca,
Buzele.mi soptind un nume dupa dragoste suspina!
E ciudat, fara.ndoiala, - ca sunt ani intregi de zile -
Sa.mi reamintesc de.o noapte printre noptile de februarie,
Si cu gandul dusa la tine, visatoare, sa ma trezesc
Cu o patima in suflet si in inima c.un nume
Ca sa.mi fluture pe buze si sa.mi spuie ca iubesc!
E ciudat, si n.am ce zice, dar ciudat asa cum este,
Face parte integranta din a dragostei poveste
Inima este.o enigma si iubirea un mister,
Le urmez, si iata totul: sa le inteleg nu cer!
De e scris insa departe unde te.afi.acuma, domnule,
Sa uiti noptile de februarie pentru noptile de toamna
Si sa razi de.aceste versuri ale sufletului meu,
Uita.le, dar lasa.mi dreptul ca sa nu le uit si eu,
Si sa.mi zic ca mangaiere pentr.o patima adanca
" Mai tii oare inca minte noaptea.n care ne.am iubit?
O mai tii tu minte inca?...
Intr.o clipa trecatoare cat un secol am trait! "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu