Dusman grozav e timpul, mi se pare acuma ca si cand te.as fi visat, cum poate mai viseaza cate.o floare pamantul, iarna, dupa ce.a.nghetat.
Iubirea noastra astfel a trecut, ca dara luminoasa.a unei stele, si bezna.n urma ei s.a refacut, de.mi pare steaua fericirii mele, ca niciodata n.ar fi stralucit.
Si nu mai stiu acuma dac.am stat cu tine, daca.n pieptul tau iubit eu inima.ntr.o zi ti.am ascultat.
Cuvintele pe care le rosteai, din departari de basm rasuna parca, pentru ca mierea tot acelui grai, langa urechea alteia le.ncearca.
Din ce in ce mai subred e sub pas pamantul amintirilor si.mi pare ca dintr.un vis frumos mi.au mai ramas franturi ciudate si stralucitoare.
Zadarnic intre ele sa le leg incerc acuma, fiindca nu se poate din cioburi vasul sa.l mai faci intreg, si trista surazand ma joc cu toate aducerile.aminte la un loc, ca un copil cu jucaria care, i s.a stricat, dar n.a dat.o pe foc, pentru ca alta mai frumoasa n.are.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu