Atunci cand dupa zile de lunga asteptare
Imi aparusi deodata zambind, sufletul meu,
Crezui ca esti un inger, de pace si scapare,
Trimis sa ma reintoarca la bunul Dumnezeu.
Tu nu erai un inger, cereasca nalucire,
Dar cugetu.mi atunci la pace se.nvoi...
Ti.am dat a mea junie, mi.ai dat a ta iubire
Si scepticul indata de cer nu se.ndoi!
Mi.ai zis: Actorul are o misiune sfanta...
El trebuie sa creada si n.am mai cercetat.
Actorul e o harpa : nu cugeta, ci canta
Chiar el nu se.ntelege, dar este ascultat!
Prin lumile luminii se.ntraripa sa zboare
Si.n urma se desira frumosi margaritari,
Pamantu.n departare il lasa sub picioare
Si.mbratiseaza totul cu aripile.i mari!
Si m.am suit atunci in cerurile mute,
Si cerurile mute atunci mi.au vorbit,
Eternul in tot locul vibra pe intrecute,
Iubita nalucire, de ce m.ai parasit?
In sufletu.mi de tanara era.ntuneric mare,
Eram ca si o barca lipsita de carmaci,
Venisi, facusi lumina! Suflasi, si c.o suflare
Facusi sa.ntinda panze vaslasul nedibaci!
Prin funii, facusi vantul sa treaca.n armonie,
Si fiecare nota zbura pe cate.un val,
Priveam...si fermecata, cereasca Poezie
Imi suradea voioasa sezand pe.un verde mal!
In jurul barcii mele, un stol de nereide
Venea ca sa se joace cu parul raurand,
As fi putut chiar cerul atunci a.l desfide,
Cu cerul eram insa, si cerul mi.era bland!
Zambeam la orice raza venea sa ma mangaie,
Eram senina si vesela si Orient si.Apus,
Si sufletu.mi intocmai ca fumul de tamaie
Pe.o nota de.armonie se ridica in sus!
Furtuna de atunci gemu trecand pe mare,
Catartele de trasnet cu zgomot s.au zdrobit...
In voia soartei mele lovind cu ne.ndurare,
Cereasca nalucire, de ce m.ai parasit?
M.a dus desigur vantul la maluri si pe mine,
Dar inima din pieptu.mi de stanci s.a sfasiat,
Si nu mai cred acum in rau, si nici in bine...
In portul disperarii furtuna m.a bagat!
In lume de.am fost, insa, ursita de.o cruda soarta,
Sa am sfarsitu.acesta, de.as face orisice,
Mai bine.ar fi fost poate sa.mi lasi simtirea moarta...
Cand poti vorbi cu vorba, cu inima de ce?
Ai dat tu oare viata la inima.mi, copila
Spre a putea mai bine sa sufere.ntr.o zi,
La nimenea sa n.afle nici crezamant, nici mila,
Si.n van de suferinte sa.ncerc a o pazi?
I.ai dat tu oare viata, dintr.insa spre a face
Femeia cea de uliti ce n.are vre.un secret,
Prostituata vila, ce plange pentru.a place,
Bacanta despletita al traiului banchet?
Si facla unor ganduri atata de funebre,
Pe loc ce se aprinse de ce sa n.o fi stins?
Caci lacrimile.acestea, de.ar ramanea celebre,
Si tot era mai bine in groapa rece.ntinsa!
Inca de.aveam pe lume vreo altfel de menire,
Inca de.as putea zice si eu ca am trait!
Dar nu; n.am trait inca, si.n scurta.mi vietuire,
Abia mi.e dat a zice, atat: "Am iubit!"
O, Muza, vezi acum cum viata ma doboara!
O! Muza, ai fost cruda favoarea ta sa.mi dai!
Ai zambet de actor si sarutari ce.omoara,
Pe cand, nici imortale de.ajuns, pentru morti n.ai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu