Purta in privire pecetea durerii.
Cunosteam privirea aceea.
Nici zambetul trist din coltul buzelor nu-mi era strain;
Nici lupta, nici disperarea muta, nici renuntarea tarzie.
Toate le mai vazusem
La mine.
Era ca si cum m-as fi privit intr-o oglinda intoarsa.
Mi-am intins gandul sa-i sarut umarul stang.
Atunci a aparut ingerul batand din aripi si a strigat:
"Nu ti-am mai spus ca cei fara suflet nu se pot oglindi?"
Fara sa-si dea seama, bataia de aripa a rascolit cenusa
Aprinzand ultima scanteie
Ce ardea mocnita
Sub cenusa din inima.
Cuvintele mi s-au topit pe buze
Si n-am mai apucat sa-i spun:
"Inca mai poti pleca
Eu nu-i ucid decat pe cei care-i iubesc."
Pentru ca in clipa aceea... deja il iubeam
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu