Translate

joi, 3 aprilie 2008

Da-mi sufletul inapoi

Dimineata promitea sa fie una de joi. Atunci am hotarat sa ma-ntorc si sa traiesc.
-Inger, da-mi sufletul inapoi, i-am cerut dintr-o data.
El s-a uitat la mine incurcat.
-Doar atat? intreba el ironic.
-Ti l-am dat doar sa ai grija de el in lipsa mea.
-Doar atat ti-l doresti? Nu-mi oferi nimic in schimb?
-Nu am ce sa-ti ofer, nu mi-a ramas decat viata, am raspuns devenind dintr-o data banuitoare.
-Nu-l mai am, spuse el strangandu-si aripile ca si cum brusc i s-ar fi facut frig. L-am pierdut aseara la carti, dar poti sa treci pe la piata, este acolo un negustor care vinde suflete la mana a doua. Sunt reconditionate si multe dintre ele-s ca noi, adauga el in graba.
Apoi si-a desfacut aripile starnind un nor de colb si-a disparut instantaneu, lasandu-ma muta de stupoare.
Am pornit sa-l caut pe negustor, nestiind inca ce troc as putea face cu el.
L-am gasit intr-un tarziu ascuns dupa o primavara paraginita. M-a masurat tacut din priviri.
-Pot sa-ti dau unul care ti s-ar potrivi perfect, mi-a spus el , fara macar sa intrebe ce vreau. Uite, asta, a iubit si a tradat la fel ca si tine.
Ti-l dau in schimbul amintirii.
-Amintirea nu este de vanzare. Ma descurc si fara suflet, am spus eu intorcandu-ma sa plec.
-Stai, mi-a strigat din urma. Am unul... nu pare prea stricat...dar n-am apucat sa-l repar si acum nu mai are valoare. Mi l-a dat azi noapte demonul; pe semne ca s-a pacalit. Credea ca-i valoros dar apoi a constatat ca cel caruia ii apartinea tocmai murise si nu va mai veni nimeni sa-l revendice.
Mi-a intins o cutie invelita intr-o bucata de ziar.
Cu adanc regret anuntam trecerea in nefiinta a celei care a fost...citesc eu nedumerita pana cand dau peste numele meu.
Un zambet trist si obosit imi apare dintr-o data in coltul buzelor. Numai mie mi se putea intampla asa ceva, imi spun retraind pentru a nu stiu catea oara momentul... si tocmai acum cand ma hotarasem sa traiesc...
Oricum dimineata trecuse de mult iar ziua ramasese una de luni...
Se vede ca joia aceea de septembrie chiar n-avea sa mai vina niciodata...

Niciun comentariu: