Statea in prag cu aripile intinse a plecare
si chipul intors inca o data inspre mine.
Stiam ca pleaca pentru totdeauna...
-Jura-mi ca vei fi fericita !
Putea sa-mi ceara orice din ce stiu sa fac,
dar el mi-a cerut sa fiu fericita...
-N-am mai facut niciodata asta, inger,
am spus eu cu jumatate de glas.
-Jura-mi, a tunat el.
-Nu pot inger, dar jur ca voi incerca!
-Sa incerci nu e de ajuns, a mai spus el.
Avea o voce ciudata. N-o mai auzisem niciodata pana atunci;
tristetea din ea era aproape palpabila.
-Inger, dar tu imi ceri sa iubesc si sa renunt.
Stii ca 'a fi fericit' se conjuga doar la trecut.
-Voi oamenii...mereu sunteti ocupati sa va doriti un viitor
si nu va mai ramane timp sa fiti fericiti.
Am tacut.
Nu-mi doream un viitor, imi doream doar o singura zi de joi....
-Intotdeauna vedeti fericirea din spate, a mai spus,
de aceea n-o recunoasteti decat dupa ce a trecut pe langa voi.
As fi vrut sa-i explic...
-Taci! Nu intreba! Traieste si fii fericita.
Am tacut.
L-am urmarit cu privirea o bucata de vreme
Cuvintele lui imi staruiau in minte,
ca o limba straina pe care inca nu o invatasem
Si n-am jurat... ca n-am inteles ce-mi cere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu