Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă
Că ochii mei sunt când senini când verzi
Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
Ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi.
Văd lumea prin lunete măritoare
Si vad grădini cu arme mari de foc
Sub mâna mea deja planeta moare
Si în urechi am continentul rock.
Ai să ma ierţi că sunt labilitate
Că trec peste extreme fulgerând
Ai să mă ierţi preablândul meu de toate
Eu sunt nemuritorea ta de rând.
Ai să ma ierţi că nu pot fără tine
Si dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
Mie, pierzându-te-mi va fi mai bine
Eu trista cea mai libera dintre toţi.
Si cum se-ntâmplă moartea să le spele
Pe toate-nobilându-le fictiv
Ai să te-apleci deasupra morţii mele
Si tot ai să mă ierţi definitiv.
Ai să mă ierţi în fiecare noapte
Si-am să te mint în fiecare zi
Si cât putea-va sufletul să rabde
Cu cât îţi voi greşi te voi iubi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu